Conjurația tăcerii

• Tweet

Actualitatea noastră fotbalistică, în plină perioadă a transferurilor, e dominată, firesc, de curiozitatea privind cine pe cine-a mai luat, deși, dacă mă întrebați pe mine, prioritatea nr.1 a momentului ar fi trebuit să fie situația echipei naționale. Observ, însă, că peste ratarea rușinoasă a calificării la Cupa Mondială din 2018 s-a așternut o tăcere deplină.

Ai zice că toată gașca de la Casa Fotbalului e în relache, băieții de acolo reclamând probabil un concediu prost plătit, în raport cu tot ce nici nu au făcut, de altfel. Poate v-ați fi așteptat cumva la o analiză oportună și lucidă, în care să se și concluzioneze cine trebuie să răspundă pentru situația jenantă în care a fost adus fotbalul românesc , și nu doar la nivelul primei reprezentative. Nici vorbă, însă, de așa ceva, dovada cea mai edificatoare fiind tăcerea responsabililor FRF, care se fac că plouă, deși se știu cu musca pe căciulă. Iar Christoph Daum, marele vinovat, în loc să se înfățișeze ticsit de remușcări pentru foiletonul de prost gust pe care ni l-a oferit de la cârma echipei naționale, mai ține și coada sus, continuând să se acopere de ridicol. După ce ne-a făcut de ocară taman în cotidianul de sport al polonezilor, care au putut vedea cu ochii lor ce știe și ce poate, se dă în stambă și la el acasă, în "Die Welt", poate-poate s-o găsi măcar acolo, fie și în "Fussball-Budesliga 2", vreo echipă dornică să-l bage-n seamă. Nu de alta, dar povestea cu arabii de la Al Ahli Jaddah, care l-ar fi momit cu...2,5 milioane dolari, s-a dovedit o mare gogonată, saudiții bătând, de fapt, palma cu ucraineanul Serghei Rebrov, de la Dinamo Kiev, care mai trecuse și pe la Tottenham, ca jucător. În interviul din "Die Welt", Daum declară că ar lua în calcul demisia de la naționala României doar dacă...nu ar mai avea jucătorii și suporterii de partea sa, adăugând că "meciuri precum cel cu Chile, în care am fost conduși și am câștigat cu 3-2, trebuie să ne dea speranță"!

Răspunsul cel mai bun pentru victoria din meciul cu Chile l-a dat marele Cornel Dinu: "Nu știu dacă are cineva capacitatea să îl înțeleagă pe Daum. Noi am jucat, într-o partidă pe care trebuia să o câștigăm, în Polonia, cu 7 jucători de apărare și 3 de atac. Și în meciul cu Chile, acest arendaș al fotbalului a greșit, dar i s-a luminat cerul în repriza secundă. De voie, de nevoie, a băgat jucători în atac, trecând în extrema cealaltă. Noi așa trebuia să jucăm și la Varșovia, ofensiv, pentru că doar victoria ne mai ajuta (...) Nici publicul nu îi spunea nimic, chiar dacă pierdea. Pentru că vedea spirit ofensiv". Perfect adevărat ce zice "Procurorul", convins că Daum e o glumă de antrenor, oricum terminat, pe care nu-l mai vor nici jucătorii și cu atât mai puțin suporterii echipei naționale. Numai federația nu vrea să pună capăt colaborării cu acest neamț vetust, adus și înhămat pe post de armăsar pur-sânge la caleașca de reprezentare a fotbalului românesc, pentru a se dovedi o biată mârțoagă, care a tras atelajul în buza prăpastiei. Și vă mai întrebați, poate, de ce asistăm la această tăcere absolută? Explicația e foarte simplă - pentru că rezilierea contractului presupune o clauză de despăgubiri usturătoare, la care federația ar fi obligată și cu care Christoph Daum a știut să-și acopere neputința, de la bun început. De-aceea își permite și acum să ne sfideze și să se tot mire că îl somăm să-și anunțe, în sfârșit, demisia. Cum însă devine clar că n-o va face, rămâne varianta demiterii lui imediate, dacă mai vrem să salvăm ceva din onoarea noastră la meciurile din toamnă, ca să putem porni pe noul drum cu altă stare de spirit. Altfel, vom continua să ne afundăm, trăind doar cu bucuria unor victorii internaționale de genul celei pe care a obținut-o deunăzi, la Bruxelles, echipa de militari a României, în Campionatul forțelor NATO, unde am câștigat a doua oară titlul suprem, învingând echipele Turciei și Portugaliei și remizând cu Spania. Norocul lor că nu i-a antrenat Daum !

Horia Alexandrescu