Congresul PSD: un noneveniment

• Tweet

PSD nu (mai) este nici Partid nici Social nici Democrat. Tot așa cum PNL nu (mai) este nici Partid nici Național nici Liberal. Argumentele în susținerea unor atari afirmații sunt evidente și de necontestat. (Un electorat - de stânga sau de dreapta - nu echivalează cu un partid.)

Lucrurile stau astfel pentru că România nu (mai) este nici democrație nici stat (în sensul modern / național sau postmodern / transnațional al acestui cuvânt). Ea a ajuns o simplă etichetă care pe harta lumii marchează un teritoriu împărțit între potentați locali cu comportament premodern, și disputat între principalele puteri euro-atlantice - SUA, Germania și Rusia.

Luptele și alianțele fluide dintre toți aceștia mențin societatea într-o dezordine neofeudală generatoare de nevroze individuale și colective, interne și externe, amplificate prin pierderea identității naționale, atât în mod spontan cât și planificat. Refugierea românilor, lipsiți de protecția unui stat coerent, suveran și eficient, în forme arhaice de socializare, îi împinge inevitabil spre abandonarea identității naționale, răpindu-le astfel orice criteriu de coeziune la nivel central. Totodată, globalizarea neoimperială le sugrumă, cu sau fără mănuși, specificitatea culturală precum și conștiința acesteia. Dacă jucătorii globali sunt de acord cu ceva, este că de națiunea română nu (mai) este nevoie.

Problema democrației române la data de 10 martie 2018 nu este lipsa unui veritabil partid de (centru) stânga - ca și de (centru) dreapta, de altfel - , așa cum o susțin mulți, ci absența unui stat românesc (național) real. Ficțiunea care îi ține loc la ora actuală nu are cum supraviețui mai mult de câțiva ani. Ce "proiect de țară" poate fi conceput atât timp cât nu (mai) există țară?! Singurul proiect care ar mai trebui și ar mai putea interesa pe români în clipa de față ar fi acela având ca obiect "renașterea țării / națiunii".

Un asemenea proiect nu se află, însă, pe agenda Congresului PSD; de fapt o butaforie ipocrită menită a acoperi lupta nemiloasă pentru putere într-o țară fără putere. De aceea Congresul cu pricina este un eveniment fals, incapabil de orice impact autentic în viața românilor. Deci, un noneveniment. Acestor observații li se cere adăugată încă una. În PSD, ca și în PNL, precum și în orice altă comunitate umană, există și oameni de valoare și de bună credință. A descrie o situație generală nu înseamnă a-i condamna pe toți în bloc.

Mesajul meu pentru aceștia este să nu se mai autoiluzioneze spunându-și că totuși partidul mai funcționează cât timp se câștigă alegeri. De fiecare dată mandatul obținut nu poate fi exercitat, căci alegerile sunt negative, atunci când nu sunt trucate, iar pe aleși nu îi leagă adeziunea la anumite principii și valori, ci aderența la anumite grupuri oculte de interese. Se autoînșeală cei care susțin că lucrurile pot fi schimbate în bine din interior dacă acolo se instalează calmul, în afară oferindu-se minciuna unanimității radioase. Tot convingând-se că nu este încă momentul rupturii, vor ajunge într-o zi să constate că nu mai au timp decât pentru remușcări.

În plus, contextul general este de asemenea natură și a ajuns la un nivel atât de critic încât nimic nu se mai poate face prin festivisme de partid, ci doar revenind, la propriu, pe baricade. Or, în formula actuală, ceea ce ne ține loc sau a fost lăsat a ne ține loc de partide, nu are caracterul - respectiv instinctul național și simțul sacrificiului - necesar urcării pe baricade. Să dea Dumnezeu să mă înșel!

Adrian Severin