Concluziile Rotativei. Urmează coabitarea Iohannis-Ciolacu.

• Tweet

Rotativa s-a consumat în sfârșit ca procedură politică, dar termenul ca atare va mai avea semnificație pentru cei care vom comenta evenimentul schimbării de guvern, ca bornă pentru începutul unor modificări de profunzime în jocurile de putere de la vârful statului român. Care pot fi primele concluzii semnificative pentru acest moment?

UDMR-ul a plătit finalmente prețul conlucrării excesiv de obediente cu conducerea statului maghiar, ale cărui poziționări geopolitice sau interetnice au lezat major deciziile NATO-UE, respectiv au ofensat statul român în mod repetat și impardonabil. La eliminarea lor de la guvernare au lucrat însă în mod intens și PNL plus Iohannis, pe de o parte din lăcomia de a-și adăuga Dezvoltarea la zestrea guvernamentală, respectiv din calculul (iluzoriu!) că-și vor recupera electoratul ardelean care i-ar aplauda pentru c-au eliminat ungurii de la butoane. E drept că s-a resimțit destul entuziasm la nivelul publicului legat de eliminarea UDMR, dar acești oameni care se bucură sunt demult așezați în bazinul AUR, fiind viitori electori aflați într-o relație ireconciliabilă cu Iohannis și PNL. Pe udemeriști îi așteaptă o perioadă complicată, anunțată deja de mitocănia lui Iohannis în ceea ce-i privește, respectiv de simulacrul ofertării de ministere doar pentru ca să fie umiliți și ofensați, trebuie spus însă că și-au arătat slăbiciunea și politicianismul, nu doar prin obediența în fața lui Viktor Orban, dar mai ales prin menținerea în guvern a unuia ca Eduard Novak, poate cel mai slab ministru pe care eu l-am văzut.

PSD și-a savurat impunerea liderului de partid ca șef peste guvernare, iar taberele divergente cu conducerea lui Ciolacu, de tip Stănescu-Firea, au fost calmate pentru moment prin oferirea portofoliilor de la Agricultură și Familie. Pesediștii nu prea au cu ce se lăuda în noua echipă guvernamentală, înlocuitorii foștilor miniștri nu entuziasmează pe nimeni, iar menținerea unora atât de contestați ca Rafila sau Câciu îi va costa mult, și pe noi odată cu ei. Singura realizare majoră a PSD în urma rotativei este c-au rezistat tăvălugului subteran generat de către Iohannis și Factorul Extern fără a se diviza, reușind astfel să-și bifeze scopul politic al preluării guvernării, cu beneficiul cuantificabil pe viitor c-a putut să impună un premier care are curajul să vorbească în programul de guvernare despre ''patriotism economic''.

La PNL e doliu, după fețele și atitudinea liderilor de aseară putem spune că liberalii apar ca unii cărora ''le-a murit scroafa în coteț''. Iohannis și-a impus lista de miniștri agreați, iar liderii liberali ce-și umflau piepturile înaintea votului lor intern de ieri, declamând în șoaptă sau în gând lozinci anti-prezidențiale, de azi nu mai contează. E previzibil ca titularii portofoliilor, ce-și vor lua lumină doar de la Iohannis, să încerce să preia în curând și conducerea PNL, acolo unde Ciucă o să mai conteze doar în măsura în care va fi sprijinit de către Ciolacu. Dacă Iohannis ar fi fost un om politic cu măcar 30% cotă de încredere publică, încă n-ar fi fost atât de dramatică situația pentru liberali, dar președintele fiind cel mai detestat personaj politic al momentului, e limpede că-i va scufunda și mai tare pe liberali. La asta va contribui și calitatea profesională slabă a viitorilor miniștri PNL care, în afara lui Adrian Veștea de la Dezvoltare, habar n-au cum să-și administreze portofoliile, fiind niște habarniști în domeniile alocate.

La orizont e o mare criză economică pentru România, generată de inflație, îndatorare, scufundarea economică a arealului euroatlantic, ce va fi dublată de o criză socială, care tocmai a fost bine amorsată de greva profesorilor, procedură iresponsabilă a lui Iohannis, ce-a încercat astfel blocarea rotativei. Peste toate acestea se vor instala avatarurile coabitării Iohannis-Ciolacu, care va fi un obstacol peste care locatarul de la Cotroceni nu va mai reuși să treacă, așa cum a putut s-o facă în cazul lui Dragnea. Iohannis are (încă) influență în justiție, dar Ciolacu are în mână pixul de prim-ministru, dar și un spectru parlamentar anti-Iohannis ce depășește azi 75%. Fiind la final de mandate Iohannis nu se poate baza nici pe fidelitatea serviciilor secrete, iar dacă va încerca să le opreseze va avea efectul unei lovituri de bumerang. Sub aceste auspicii începe deci guvernarea Ciolacu, orice s-ar încerca vă puteți baza pe concluzia că viitorul sună prost și pentru actorii politici, dar mai ales pentru națiune.

Cozmin Gușă