Cine desenează noua hartă de putere regională și continentală din Africa și Orientul Mijlociu?

• Tweet

Ciudată și extrem de umilitoare pare repetarea „retragerii rușinoase" din Afganistan a americanilor și trupelor occidentale, în mare viteză, cu chemări repetate, disperate, către cetățenii lor aflați încă în Sudan de a prinde ultimele zboruri militare organizate pentru evacuarea deloc strategică și destul de inexplicabilă în fața amenințării reprezentate de forțele militare locale sudaneze, guvernamentalii și rebelii care, în niciun caz, nu puteau avea, matematic vorbind, nici cea mai mică șansă dacă s-ar fi pus problema desfășurării unui desant aerian pentru protejarea comunității și intereselor occidentale.

Foto: Deja vu, Khartoum, Sudan, evacuare în urgență a ambasadei SUA
Cu toate acestea, ordinul de evacuare a fost dat și îndeplinit cu conștiincios. Corect, țările interesate și-au apărat concetățenii, începând cu SUA, Canada, Turcia, câteva țări europene și câteva din Africa, China. Care ar fi atunci problema?

Exact în Afganistan, răspunsul se găsește în interesele geo-strategice uriașe reprezentate de resursele și de locația teritoriul respectiv, extraordinar de important nu numai în momentul desfășurării evenimentelor ci pentru că întreaga ecuație locală era demult subsumată unei alta, cu mult mai complexe și care avea, are și va avea ca actor principal cel puțin unul dintre marii actori din cuplul de țări care au preluat controlul hărților de putere din Orientul Apropiat și Africa odată cu preluarea spațiilor din care, iată, dispar progresiv actorii occidentali. Dovadă explozia situației de acum, eșec de altfel previzibil al acordului-cadrul semnat pe 5 decembrie 2022 între generali și reprezentanții societății civile într-o mediere asigurată de Marea Britanie, SUA, Norvegia, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Acum, la atât de scurt timp, acordul este anulat de realitatea politică complet diferită din regiune marcată de alianța Arabia Saudită-Iran și de viitoarea revenire a Siriei în Liga Arabă.

Să ne uităm deci la hărți și să vedem ce ne spun ele despre Sudanul acesta plasat strategic între Nil și Marea Roșie, cu vaste resurse minerale (cu foarte bogate mine de aur, oficiale sau „sălbatice", de regulă sub controlul grupărilor rebele), cu rezerve considerabile de petrol dar și cu un potențial agricol care s-ar putea dovedi decisiv pentru supraviețuirea unei zone extinse a Africii în cazul apariției unor probleme climatice extreme prelungite. Iar dacă ne uităm la harta resurselor minerale strategice, conform mai vechii tehnici de evaluare a cauzelor conflictelor, să urmăm linia intereselor pe acest plan strategic, cu ochii la prezent dar gândindu-ne la harta aceea ce noi interese care încearcă (nimeni nu știe care va fi rezultatul final) să integreze Sudanul în noua construcție dominată de Rusia și China.

Harta militară care integrează Sudanul ar fi aceasta și, după retragerea tuturor, a rămas să fie asigurată în teren de trupele Grupării Wagner, de oarece timp extrem de active acolo, cu Evghenii Prigojin spunând zilele trecute: „ONU și mulți alții vor sângele sudanezilor... eu vreau să aduc pacea". Desigur bazându-se pe baza militară navală pe care Rusia o negociază de mult timp acolo, dar și pe ceea ce este forța trupelor amplasate pentru protejarea minelor de aur... Interesantă este acolo, cel puțin pentru viitorul imediat, relația care se va stabili (armistițiu, acord de partajare sau confruntare) cu trupele egiptene care susțin forțele guvernamentale pe când cei de la Wagner ajută Forța de susținere rapidă, forțele considerate rebele, controlează minele de aur. Spre exemplu, egiptenii au deplasat o parte dintre forțele lor aeriene pentru a efectua manevre cu armata sudaneză problema esențială fiind Barajul Renașterii construit de Etiopia si care ar putea amenința aprovizionarea cu apă a Egiptului și Sudanului.

Caz în care noua dimensiune care ar trebui să fie luată în discuție este prezența rusă în Sudan ca parte a raționamentului militar rusesc construit de decenii bune în Afurca și care, posibil, dacă ascultăm surse din zonă, s-ar putea confirma cu o nouă listă de state care să intre în structura BRICS. De aici, posibilitatea ca, într-o asemenea conjunctură nou, sursele de conflict de acum să poată fi controlate de ruși, asigurându-le o implantare cu mult mai importantă ca până acum, dar și construind împreună cu chinezii rețeaua partajată a tronsonului african al Noului drum al mătăsii.

Poate să pară harta asta mai logică dacă adăugăm baza militară chineză de la Djibouti în ideea că o viitoare construcție de securitate comună în BRICS al permite controlul ulterior al legăturii și Oceanul Indian/Marea Mediterană, cu revenirea în forță a intereselor egiptene, saudite și siriene, recte ale Ligii Arabe pentru visul lor mai vechi privind Canalul Suez?

Este cert că sunt redesenate hărțile și se naște o nouă realitate (dar nu și un echilibru) între puterile lumii. Neclar dacă aranjamentul final se va face, după obicei, în urma unui conflict global sau dacă „retragerile strategice" vor continua pe măsură ce criza economică poate deveni prioritară și determina crize politice interne și internaționale.

Cristian Unteanu