Cine câștigă trofeul Black Cube. Sau cine îl pierde

• Tweet

A eșuat cu adevărat această operațiune a unor servicii secrete? Sau, dimpotrivă, nu cumva obiectivul a fost atins? Cel vizat de inițiatori. Și cine sunt, de fapt, inițiatorii? După cum se poate lesne observa, cu cât, la dosarul cauzei, se adună mai multe informații și pe măsură ce acestea transpiră în presă, întrebările devin din ce în ce mai numeroase și mai complexe. Pădurea e tot mai deasă. Pentru a putea observa copacii, este însă obligatoriu că, permanent, să avem în vedere răspunsul la întrebarea cine a profitat de pe urma afacerii Black Cube. Așa cum s-a desfășurat ea. Și așa cum a eșuat ea. În mod real sau în mod aparent. Răspunsul ne arată cine câștigă marele trofeu.

Este în afara oricărei îndoieli că întreaga operațiune se desfășoară sub umbrela sensibilă a serviciilor secrete. De partea israeliană, avem de-a face cu una dintre cele mai redutabile organizații de detectivi, aflați în conivență cu unul dintre cele mai puternice servicii secrete din lume: Mossad-ul. Eșecurile sunt rarisime și sunt scump plătite, la propriu și la figurat. Dar și victoriile. O victorie care este obținută printr-un aparent eșec are un preț premium. De cealaltă parte, avem un fost ofițer superior al celui mai important serviciu secret din România, SRI, iar respectivul ofițer SRI, Daniel Dragomir, a lucrat, până de curând, în cel mai important departament, cel de luptă antiteroristă. Astăzi, nu mai poate pune nimeni mână în foc - nimeni dintre noi, oamenii de pe stradă - dacă, în această afacere Black Cube, Daniel Dragomir a lucrat neoficial pentru SRI sau neoficial pentru SIE sau, pur și simplu, în beneficiul câtorva dușmani ai Laurei Codruța Kovesi, șeful DNA. Ideea este, însă, că, atunci când vorbim despre operațiuni ale serviciilor secrete, trebuie să știm că orice scenariu este posibil. Inclusiv atingerea obiectivului printr-o aparentă înfrângere.

Astăzi, când analizăm, în baza datelor parțiale de care dispunem, operațiunea Black Cube, putem lua în calcul doar cele trei variante sugerate mai sus. Care sunt acestea? Să le analizăm pe rând și să vedem la ce concluzii ne conduc. Daniel Dragomir i-a asigurat pe reprezentanții Black Cube că lucrează la o comandă plasată la înalt nivel. La cel mai înalt nivel al statului. În mod explicit, el a vorbit, spunând adevărul sau mințind, despre Eduard Hellvig, directorul SRI, și Klaus Iohannis, președintele României. Dacă aceste informații sunt corecte, atunci eșecul politic urmează să fie contabilizat tot de către cei doi. Iar acarul Păun între aceștia ar trebui să fie, firește, Eduard Hellvig. Noi am văzut, însă, că nu Hellvig a demisionat de la conducerea SRI, ci Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat, fără niciun fel de explicații, de la conducerea SIE. Această informație trebuie pusă deoparte și păstrată bine.

Dacă președintele Klaus Iohannis ar fi căutat motive să nu o mai reinvestească pe Laura Codruța Kovesi în poziția de șef DNA, le-ar fi găsit fără a mai avea nevoie de vreo scamatorie gen Black Cube. El ar fi putut decide pur și simplu, așa cum de altfel și anunțase ministrul Justiției, Raluca Prună, că poziția este liberă la concurs, în condițiile în care Laura Codruța Kovesi avea asigurat un loc tip sinecură în străinătate. Numai în condițiile în care, împotriva lui Iohannis, ar fi fost exercitată o presiune extraordinară, în plan intern, din direcția Florian Coldea și, în plan extern, dinspre Statele Unite, el ar fi fost silit să caute motive suplimentare de a o bloca pe Laura Codruța Kovesi. Și în aceste condiții, la limită, s-ar fi putut ajunge la contactarea Black Cube. În niciun caz, însă, omul de legătură nu ar fi fost Daniel Dragomir. Din simplul motiv că acesta, având un dosar la DNA și în calitatea sa de fost colonel SRI, era evident că e pus sub urmărire. În plus, e greu de presupus că președintele Iohannis ar fi putut disponibiliza o sumă atât de mare de bani în beneficiul Black Cube, în mod direct, sau, indirect, prin intermediul directorului SRI, la acea dată legat de mâini și de picioare strâns, zgardat de către Florian Coldea. Oricât de mult ar încerca adversarii lui Klaus Iohannis să îi pună în cârcă, în prag de alegeri, afacerea Black Cube, eu unul nu pot fi atât de naiv, încât să îmi imaginez că, într-o afacere a serviciilor secrete, nu există prestidigitație.

Al doilea scenariu posibil este ca un grup de oameni de afaceri, cu resurse financiare importante, să fi convenit înlăturarea lui Kovesi și, pentru a-și proteja interesele, să îl fi tocmit pe Daniel Dragomir. Sugerându-i acestuia sau chiar spunându-i în mod explicit că ei acționează în numele lui Iohannis și al lui Hellvig. Dacă așa stau lucrurile, urma acestora poate fi luată ușor, luându-se urma banilor și, odată ajunși la aceste persoane, procurorii ar putea afla lesne dacă ei au avut sau nu o înțelegere cu Iohannis. Cert este că, și în această variantă, a două, Black Cube a eșuat. Iar obiectivul înlăturării lui Kovesi nu a fost atins.
Există însă și un al treilea scenariu. În acest scenariu, Black Cube trebuia să sufere un eșec pentru a-și atinge obiectivul. La data respectivă, poziția lui Kovesi nu era deloc sigură. Exista un coeficient mare de probabilitate ca viitorul șef DNA să fie o altă persoană.

În aceste condiții, o victimizare evidentă, șocantă și violentă, a șefei DNA, i-ar fi putut aduce un câștig pe măsură. Câștigul fiind reinvestirea în funcție. Dacă Black Cube a fost angajată cumva în acest scop, atunci scopul a fost atins prin sacrificarea relativă a două, trei piese minore. Tineri care se vor întoarce bine mersi acasă. Și asta, în curând. Dar, în acest scenariu, mai apare problema Daniel Dragomir. Este de necrezut ca acesta să se fi sacrificat în mod conștient. Este singurul care va plăti un preț uriaș. Nu este, de aceea, deloc exclus că acest experimentat specialist în informații și în antiterorism să fi fost păcălit. Să i se fi băgat în cap că lucrează pentru unii, în timp ce el lucra, de fapt, pentru alții. Repoziționând-o în funcție, fără să aibă această intenție, pe Laura Codruța Kovesi, el întărea implicit poziția dușmanului său, Florian Coldea, și îl vulnerabiliza pe Kalus Iohannis, pentru care își imagina că transpiră. S-ar putea foarte bine ca, dacă acest scenariu se confirmă, să îl găsim, la celălalt capăt al ghemului, nu pe Eduard Hellvig, șeful SRI, ci pe Mihai Răzvan Ungureanu, fostul șef SIE. Și abia atunci vom afla cine este câștigătorul trofeului Black Cube.

Sorin Rosca Stanescu