Cine bagă bățul prin gardul româno-maghiar la Roșia Montană?

• Tweet

La cererea guvernului român, Roșia Montană a fost inclusă, prin decizia UNESCO, în patrimoniul cultural universal, oprind astfel, practic, exploatarea zăcămintelor minerale existente acolo; exploatare care, potrivit unor opinii, ar fi adus avantaje economice considerabile României.

Deci, decizia ar trebui să ne întristeze; cel puțin pe unii. (Nu îi includ aici pe românii defetiști care, deși deplâng situația, se bucură întrucât astfel, conducătorii lor, despre care cred că nu pot fi decât corupți, nu vor mai putea da străinilor bogățiile țării pe nimic.) Presa română, pornind de la și limitându-se exclusiv la produsele industriei mediatice internaționale, a reținut rapid că "grupările de orientare soroșistă și Ungaria au apreciat decizia forului internațional", deplasând astfel discuția de la bucuria certă a guvernului român globalist, către cea presupusă a guvernul maghiar suveranist. Cu alte cuvinte, Ungaria se bucură din nou fără jenă de răul românilor.

Desigur și Guvernul Iohannis/Cîțu a apreciat concluzia UNESCO. Doar și el o susținuse și lucrase ca ea să fie adoptată. Ceea ce nu ar trebui să ne mire întrucât acest guvern este adeptul globalismului dogmatic, pe drept sau pe nedrept asociat cu concepția soroșistă asupra ordinii mondiale. Nimeni nu mai face un secret din aceasta. Ce caută însă Ungaria suveranistului și antisoroșistului Viktor Orban în această enumerare a celor fericiți de UNESCO pe linia de gândire globalist-soroșistă? Blocajul exploatării, consecutiv includerii locului în patrimoniul UNESCO, este cumva folositoare Ungariei, în măsura în care privește România ca pe un etern concurent, iar nu ca pe un posibil partener, dar fundamental constituie rezultatul lucrării cronic antinaționale a guvernanților de la București.

Câstigând, Ungaria nu avea un interes prea mare să se bată cu pumnul în piept. Nu cred că Roșia Montană îi aduce multe voturi lui Viktor Orban. Dimpotrivă, interesul lui, în contextul actual, este să aducă și România ortodoxă în tabăra catolică maghiară și central europeană, în lupta împotriva neo-imperialismului UE. Aici este marea miză.

Viktor Orban putea să își frece mâinile în taină, apropo de Roșia Montană, dar nu avea de ce deschide sticla de șampanie în public. Public trebuia să continue a lăuda rezistența culturală a națiunii române ortodoxe, să țină PNȚCD aproape de grupul partidelor suveraniste cu reprezentare în PE, să mai atragă de partea sa niște mișcări politice și civice suveraniste românești, precum cea a avocatului Dan Chitic, etc. și nicidecum să îi ambaraseze pe românii care îi dau politica drept exemplu de comportament al unui lider național demn și responsabil.

Iată de ce, articolul apărut în Ungaria și care spune idioțenia naționalistă că aurul de la Roșia trebuie să rămână în pământul, se subînțelege, "maghiar" până când "roata de aur a istoriei se va întoarce", adică pe acel pământ va flutura și steagul maghiar, nu poate fi nici interesul nici poziția oficială a Ungariei politice. Faptul că ziarul care a publicat un asemenea text de un primitivism naționalist jenant, ar fi un oficios al guvernului maghiar, nu trebuie să ne înșele. Pentru o diversiune menită a stopa ascensiunea galopantă a popularității lui Viktor Orban și a politicilor sale în România, nu se putea găsi un vehicul mai bun.

Este limpede că cineva nu vrea să apară o antantă suveranistă româno-maghiară. Este limpede că cineva urmărește să stopeze contaminarea minților și sufletelor de români cu virusul suveranismului maghiar, tocmai când eforturile lipsirii lor de identitate națională și libertate individuală sunt la apogeu și chiar par să dea rezultatele dorite. Și este limpede că cineva a plasat cârtițe în tabăra Ungariei lui Viktor Orban. Cine este acel cineva? Nimic mai ușor de ghicit.

Adrian Severin