Cine aterizeaza pe Platforma 100

• Tweet

Premierul Dacian Ciolos si-a lansat platforma. A intitulat-o astfel, si nu program politic, intrucat tine mortis sa ramana tehnocrat. Desi merge la frizerul pentru politicieni. Se va declara ca atare abia la capatul liniei. Cand nu se va mai putea altfel. In realitate, mai avem un program politic. Al treilea. Dupa cel al PSD si al PNL. Fireste, urmeaza si alte programe. Nici celelalte formatiuni nu stau degeaba. Ce amprenta are oferta lui Ciolos?

Am citit si am rascitit acest text. Nu contine absolut nicio idee atacabila. Programul sau, deghizat in platforma, este de neatacat. Tocmai asta ma ingrijoreaza. Ce program politic este acela care nu contine nici macar o idee provocatoare, nimic care sa starneasca dispute sau polemici? Singurul raspuns pertinent la aceasta intrebare este acela ca Ciolos ne-a oferit un program perfect lustruit. Ca o bila de rulment. Se invarte cu o viteza constanta si se indreapta in functie de directia bobarnacului.

Platforma 100 este un document numai bun pentru a reduce presiunea neobisnuita pusa pe capaul acestui birocrat, care apartine mai degraba Bruxelles-ului decat Bucurestiului. El este un biet executant pe care o conjunctura politica il forteaza sa iasa din formatie, sa devina solist si sa creeze un spectacol. Cum, necum, Klaus Iohannis a ajuns la concluzia ca are nevoie de Ciolos. Ceea ce inseamna ca, de fapt, nu are incredere in PNL. Si in capacitatea acestui partid de a oferi si de a sustine un premier. Si iata-l pe Ciolos instalat pe post de locomotiva, motorul politic, deghizat intr-o simpla plansa a unui proiect ingineresc, fiind tocmai aceasta Platforma 100.

Ma numar probabil printre putinii analisti care chiar a studiat programele celor mai importante formatiuni politice. Programul PNL nu a fost inca oficial lansat in integralitatea lui. Dar, in acest moment, este suficient de bine creionat pentru a ma convinge ca avem de-a face cu un program politic de dreapta bine structurat si care, daca ar fi aplicat, fie si numai partial, ar asigura cu adevarat recladirea Romaniei. Este un program destinat investitiilor masive in infrastructura, generarii de valoare adaugata, de locuri de munca, de energii. Acest program, daca ar incapea pe mana unui guvern destoinic si animat de o reala vointa politica, ar asigura cresterea accelerata a calitatii vietii pentru toate categoriile de romani. La capatul a numai cativa ani, am avea o clasa de mijloc puternica si un capital romanesc refacut.

Am studiat, de asemenea, programul PSD. Este un program de stanga. Acesta proiecteaza o constructie si o filosofie guvernamentala care, la randul lor, pot declansa schimbarile atat de dorite de romani. Si, la fel ca si programul PNL, aceasta viziune a socialistilor este de natura sa ne redea demnitatea nationala.

Cele doua programe au si deficiente. In principiu, tot doua. Prima o identific in planul comunicarii publice. Astfel cum sunt formulate programele, maniera in care a fost prezentat programul PSD si se intrevede ca va fi prezentat programul PNL ne demonstreaza ca cele doua mari partide nu au inteles cat de important este ca propriii suporteri mai intai si, apoi, cetatenii Romaniei sa le poata lectura, asimila si intelege. Pentru ca, apoi, unul dintre cele doua programe sa poata fi sustinut activ. Aceasta participare psihologica este vitala atunci cand vrei sa schimbi o tara. Iar participarea psihologica este indisolubil legat de raportul de incredere. Un program politic, oricat de bun ar fi, daca nu genereaza incredere, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata.

In comparatie cu cele doua programe, platforma lui Ciolos nu depaseste stadiul unei compuneri stangace, facuta de un scolar, contrapusa operelor unor clasici. Si, desi reprezinta doar o schita de program, desi este extrem de succinta si, prin urmare, mai usor de citit, platforma lui Ciolos nu a reusit sa curenteze opinia publica. Si nici sa starneasca un interes cat de cat comparabil cu interesul programelor politice ale PSD si PNL.

Eu cred ca, pentru Klaus Iohannis si pentru Alina Gorghiu, in masura in care chiar intentioneaza sa readuca, intr-o zi, dreapta la Palatul Victoria, este mai intelept sa astepte. Sa priveasca rabdator la cel pe care, din motive greu de inteles, l-au ales pentru a fi premier in viitorii patru ani si sa astepte, inainte de a se lega definitiv de gat cu el, sa vada in ce masura, dupa un an de guvernare, cand se va trage linia, la inceputul lunii decembrie, vom avea sau nu rezultate. Rezultate de natura sa convinga populatia ca Dacian Ciolos este cu adevarat o solutie pentru Romania.

Eu nu cred ca o tara trebuie sacrificata pe altarul unei schite de guvernare scolaresti, neprofesionist facuta, asa cum arata, in acest moment, Platforma 100. Si, mai departe, nu pot sa cred ca inca un ciclu de patru ani din viata unei natiuni ar trebui pus intre paranteze pentru ca unii au ambitia politica de a-i incaleca pe altii. Si martor mi-e Dumnezeu ca sunt un om de dreapta. Si, pana in varful unghiilor, liberal.

Sorin Rosca Stanescu