Ce NU a spus Kissinger - Ținta nu este Putin: suntem NOI!

• Tweet

Aproape centenarul Kissinger e mai lucid decât aproape octogenarul Biden. Apelul făcut de el la Davos în legătură cu Războiul din Ucraina ar fi trebuit să facă valuri și să stârnească dezbateri. Valuri a făcut, dezbateri nu.

Efectul a fost doar cenzurarea discursului pe site-ul Forumului Economic. Adică tocmai gazda care l-a poftit. Plus un val de ironii la adresa vârstei și persoanei lui Kissinger, dar și acelea sistate rapid pentru a nu stârni curiozitatea asupra a ceea ce a spus efectic Kissinger.

1. „Trebuie ca negocierile de pace să înceapă în următoarele două luni, înainte ca situația să creeze tensiuni și tulburări care să fie greu de depășit."
2. „În mod ideal, linia de separare ar trebui să fie o revenire la statu quo ante."
3. „Continuarea războiului dincolo de acest punct nu va mai fi despre libertatea Ucrainei, ci un nou război împotriva Rusiei înseși."

Ce înseamnă efectiv cele trei idei?

1. a) Înseamnă că, până acum, nu au existat negocieri de pace serioase, ci doar niște simulacre pentru amăgit opinia publică. Ne amintim cum Zelenski și-a schimbat opiniile ca pe ciorapi de la o rundă de negocieri la alta - ba era de acord cu neutralitatea, ba afirma că Ucraina trebuie neapărat să adere la NATO; ba era de acord cu cedarea unor teritorii, ba afirma că Ucraina este inalienabilă; ba era de acord cu negocieri necondiționate, ba cerea retragerea totală a trupelor ruse înainte de începerea negocierilor; ba voia să se întâlnească cu Putin, ba spunea că nu are ce discuta cu el.

Mai mult, în mod straniu, Războiul din Ucraina este SINGURUL conflict, de la Al Doilea Război Mondial încoace, în care comunitatea internațională nu face presiuni și demersuri efective pentru încetarea focului și o rezolvare pașnică. Dimpotrivă, comunitatea internațională toarnă gaz pe foc cu declarații belicoase și cu uriașe livrări de armament defensiv și ofensiv, tot mai modern și mai scump.

1. b) Situația generală este foarte gravă și riscă să scape de sub control dacă nu survine rapid măcar o dezescaladare a conflictului, dacă nu un acord de pace.

1. c) Kissinger este primul care vorbește despre „tensiunile și tulburările" ce amenință stabilitatea Occidentului și a lumii întregi, ca urmare nu doar a războiului efectiv ci și a crizelor pe care acesta le provoacă în societate.

2. După mai bine de 100 de zile de război, Rusia ocupă 20% din teritoriul Ucrainei. Și lucrurile nu merg bine pentru forțele ucrainene: pierderea întregului Donbas este iminentă. „Revenirea la statu quo ante", sugerată de Kissinger, ar însemna că părțile ar trebui să accepte întoarcerea la granițele dinainte de invazia din 24 februarie. O soluție evident favorabilă regimului Zelenski, care și-ar vedea eliberată o cincime din țară.

Totuși,Kievul a reacționat oțărât la sugestia fostului secretar de stat, afirmând că nu are teritorii de înstrăinat. Presa internațională a adoptat și ea imediat tonul înțepat al lui Zelenki, repetând ostentativ expresia „cedare de teritorii", cerută chipurile de Kissinger. Or, "revenirea la statu quo ante" (din 24 februarie) ar însemna doar cedarea Crimeii. Însă peninsula este pierdută efectiv încă din 2014. Ca dovadă, situația ei nici măcar nu a făcut obiectul acordurilor de la Minsk.

„Revenirea la statu quo ante" ar însemna probabil și repunerea pe masă a acestor acorduri, agreate la vremea respectivă de Kiev, și care prevedeau un statut de autonomie specială pentru Donbas. Dar NU pierderea teritoriului.

3. Respingerea unei soluții negociate, mai spune Kissinger, va însemna că Războiul din Ucraina este în realitate un război mascat împotriva Rusiei. Împotriva regimului Putin.

Ne amintim faimoasa declarație din martie de la Varșovia a lui Joe Biden („Acest om nu mai trebuie să rămână la putere") și observăm că, într-adevăr, toate acțiunile Occidentului par să indice mai puțin intenția unei eliberări a Ucrainei cât a unei schimbări de regim la Moscova.

Ce șanse sunt ca avertismentul lui Kissinger să fie luat în seamă?

Ca să ne facem o idee trebuie să vedem ce evenimente s-au petrecut în scurtul răstimp dintre discursul său la Davos și ziua de azi:

1. Administrația Biden a anunțat că va trimite Ucrainei rachete cu rază și mai lungă, capabile să lovească teritoriul Rusiei. Dar a dat asigurări că Zelenski s-a angajat să nu facă așa ceva.

În replică, Moscova a amenințat că ar putea lovi „ținte noi", inclusiv orașe occidentale. Așadar, o nouă escaladare gravă.

2. Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a avertizat că Alianța trebuie să se pregătească de un „război lung, de uzură" în Ucraina.

Și Stoltenberg a adăugat:

„Majoritatea războaielor -probabil că și acesta - sfârșesc la un moment dat la masa negocierilor, însă știm că ceea ce se petrece la masa negocierilor este strâns legat de situația din teren, de pe câmpul de luptă."

Secretarul general NATO a dat de înțeles astfel că negocierile de pace nu vor avea loc până când „situația din teren" nu va deveni favorabilă Kievului.

Lucru care acum nu se întâmplă. Teritoriul ocupat de ruși crește, nu scade. Deci și negocierile de pace se îndepărtează.

3. Ministrul de Externe polonez a anunțat că Uniunea Europeană lucrează la al șaptelea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Mai multe sancțiuni înseamnă mai puține șanse de pace.

4. Un editorial din New York Times, semnat de foarte influentul Thomas Friedman, face o afirmație șocantă: „Putin nu a invadat doar Ucraina, a invadat Europa".

Mai mult, spune Friedman, ar fi vorba de o „repetare a atacului lui Hitler împotriva Europei".

Mesajul transmis de New York Times este transparent ca apa: Putin este Hitler. Cu un Hitler NU se negociază, ci se luptă până la nimicirea lui totală. Oricât de mult ar dura.

Adrian Pătrușcă
(preluare Activenews)