Ce ne facem cu ''Calistrații'' din BOR amețiți de faima dobândită pe internet?!

• Tweet

Faimosul părinte Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni-Iași a terfelit în ultimele zile imaginea publică generică a călugărilor ortodocși, dovediți a fi pioși, iertători, modești, alinători, a fost suficient pentru asta o scatoalcă zdravănă ce-a pus la pământ o credincioasă, chiar în curtea mănăstirii, plus replicile consecutive.

Am urmărit evenimentul cu atenție, sunt preocupat și îngrijorat de atacurile în serie la adresa BOR din ultima vreme, și-am vrut să văd dacă e vorba din nou de vreo făcătură/provocare sau e ceva real, grav și condamnabil. În afara imaginilor publice ce nu lasă loc de îndoială asupra enervării și a gestului animalic al părintelui Calistrat, am vizionat un interviu cu acesta la ''Bună Ziua Iași'', interviu ce se dorea să fie de spălare a imaginii celebrului călugăr ieșean. Ei bine, acest interviu pe care-l găsiți pe internet, arată într-adevăr ''buba'' mare legată de comportamentul și gândirea lui Calistrat. În primul rând acesta s-a prefăcut mirat că întâmplarea e cunoscută, deși de o zi imaginile cu bătaia rulau pe ecranele televiziunilor de știri. Apoi, în loc să-și recunoască rătăcirea și să ceară iertare lui Dumnezeu și credincioșilor pentru fapta sa, Calistrat a început să le înfiereze pe cele două enoriașe (posibil ca fiind mai ''rătăcite''), dându-ne de înțeles că nu se simte vinovat și că ar proceda la fel într-o asemenea situație viitoare. A continuat prin a sugera că e vorba de o pasiune trupească a celor două femei orientată înspre el și alți câțiva călugări colegi, comunicând cu un zâmbet sarcastic că ei n-au căzut în ispită, și că tot incidentul e o făcătură bine ticluită de către niște dușmani, dar tot n-a recunoscut c-a lovit-o pe una dintre femei, iar despre scuze publice, nici o vorbă.

Că treaba e de o mare gravitate, mai ales având în vedere celebritatea pozitivă a lui Calistrat de pân-acum, nici nu mai încape vorbă, nu mai e chiar treaba mea s-o analizez și s-o încadrez. A făcut-o însă Patriarhia Ortodoxă joi, printr-un text asumat de către purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, care zicea că „Gestul său, dacă se va dovedi real, este absolut scandalos și compromițător. Total descalificant pentru oricine, cu atât mai mult pentru un monah și cleric. Impardonabil!" (Gândul). A completat apoi printr-o postare următoarele, fraze ce pot fi asimilate unui rechizitoriu referitor la Calistrat: '' (...) O violență demascată brusc. Diavolul, cel care inspiră slava deșartă, cel care ațâță plăcerea de a fi adulat public și care ne joacă abil pe degete, inducându-ne o imagine deformată de sine și făcându-ne să credem că am fi importanți, e, sub masca unui ins cumsecade și hâtru, agresiv și vulgar. Expresiile predilecte ale diavolului sunt vulgaritatea gureșă, lejeritatea suspectă față de lucrurile cu adevărat importante, parodierea gravității, circul. Spectacolul obscen din jurul propriului sine. Ca orice desprindere de realitate, ca orice inadecvare la propria măsură, ca orice abolire a măsurii însăși, excesul, insolența, aroganța, nebuneasca luare în deșert a numelui Domnului devin condițiile optime pentru o gravă și rușinoasă prăbușire. Dincolo de care putem ghici un rânjet satisfăcut".

Ieri Bănescu a revenit cu o declarație în plus: „Vedetismul, grobianismul, fachirismul verbal cu aer sapiențial, violența de orice fel, incultura laică și teologică instalate în mediul clerical/ monahal sub masca <conservatorismului> de mahala xenofobă și filetistă, reprezintă tot atâtea ratări ale întâlnirii cu vocația pastorală, dar mai ales cu creștinismul însuși".

Am consemnat aici toate aceste declarații ca să arăt faptul salutar că BOR e conștientă de gravitatea faptei și a declarațiilor ulterioare ale lui Calistrat, toate de natură să sape adânc la temelia încrederii pe care o avem în Biserica noastră. E limpede însă și că nu e suficient, adevărata probă pentru repudierea faptelor și vorbelor lui Calistrat este pentru eparhia din Iași, singura mandată conform regulamentelor BOR să judece cazul. Treaba-i gravă, în mod sigur că mai există ''Calistrați'' pe la mănăstirile noastre din țară ce trebuie disciplinați din timp, iar calitatea de ''ultim apărător'' pe care noi românii o acordăm BOR, obligă la rezolvarea exemplară a acestei probleme. Altfel, ușor, ușor, în scurt timp mulți vor mai tăia de pe lista personală și speranța de alinare și suport pe care Biserica, prin reprezentanții ei, o asigură.

Cozmin Gușă