Ce lipsește de pe agenda CSAT

• Tweet

Astăzi, în zi de marți, are loc o nouă ședință CSAT. Adică a Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Unii dintre cei mai importanți demnitari ai statului român se întrunesc pentru a lua decizii care, în principiu, ar trebui să fie vitale pentru viitorul stabil, prosper și sigur al acestui stat. În mod surprinzător însă, din nou, lipsesc de pe agenda CSAT teme majore și extrem de stringente. Oare de ce?

În cursul dimineții de marți, am observat cum presa a dezbătut în fel și chip faptul că, din agenda ședinței CSAT, lipsește faimoasa, scandaloasa, exploziva temă a protocoalelor secrete, care reprezintă o creație a respectivei instituții. Aceste protocoale secrete, în special între componentele binomului, SRI și DNA, au apărut pentru prima dată, sub umbrela CSAT, încă din anul 2004. Apoi, au proliferat. Protocoalele secrete sunt un semn, de fapt chiar o dovadă, că, treptat, CSAT, în special sub mandatul lui Traian Băsescu, dar nu numai, s-a erijat într-o instituție paralegiuitoare. Conform Constituției, doar Parlamentul este abilitat să facă norme juridice. El deleagă, în anumite circumstanțe, acest drept de a legifera Guvernului.

Nicio altă instituție a statului nu poate, prin urmare, crea legi decât prin încălcarea flagrantă a Constituției. Și, totuși, acestor protocoale li s-a dat și un caracter de norme obligatorii pentru semnatarii acestora. În acest fel s-a ajuns în situația extrem de gravă în care Serviciul Român de Informații a efectuat, în diverse moduri, acte de urmărire penală, substituindu-se practic procurorilor. Încălcându-se astfel nu doar mai multe legi privind organizarea respectivelor instituții, ci și principiul separării puterilor în stat.

Având în vedere asemenea circumstanțe, este cel puțin surprinzător că tema lipsește de pe ordinea de zi a CSAT. Cu atât mai mult cu cât Asociația Magistraților din România i-a solicitat în scris președintelui Klaus Iohannis desecretizarea acestor documente, precum și multiple explicații privind impactul pe care protocoalele l-au avut asupra independenței puterii judecătorești. Domnul Eduard Hellvig însuși, în calitatea sa de director SRI și care transpiră, în mod vizibil, pentru a readuce instituția în parametri normali și constituționali, a anunțat că va cere în CSAT, în mod oficial, aprobarea pentru retragerea ofițerilor săi detașați la ANAF, o instituție care este parte a Executivului. Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puțin că detașarea lor a fost decisă tot de la nivelul CSAT.

De ce tace domnul Iohannis asupra unor asemenea subiecte? De ce nu acționează într-un mod transparent pentru a readuce lucrurile în parametri constituționali? Nu îi cere nimeni să declanșeze o vânătoare de vrăjitoare. Dar totuși, undeva trebuie trasă o linie roșie și făcut în așa fel încât, în viitor, să nu mai existe asemenea derapaje. Dar de pe ordinea de zi lipsesc și alte teme extrem de importante care, de această dată, nu mai vizează situația internă. Cea mai importantă dintre acestea este cum își va negocia România viitorul în interiorul Uniunii Europene. Va fi însă tema viitoarei mele analize.

Sorin Rosca Stanescu