Ce am invatat din paginile goale ale cartii despre Matteo Salvini, un bestseller mondial

• Tweet

Aflu ca o carte despre liderul de extrema dreapta din Italia, Matteo Salvini, a ajuns bestseller si s-a vandut orgasmic prin reteaua globala Amazon, cu toate ca nu contine altceva decat pagini goale, la pretul de sapte euro. S-au gasit, asadar nenumarati "cititori" care s-o "nepretuiasca".

Autorul listat este Alex Green, "analist politic" - probabil un pseudonim -, care isi descrie "opera" in felul urmator: "Această carte este plină de pagini goale. În pofida anilor de cercetare, noi nu am putut găsi nimic de spus despre acest subiect, aşa că vă rugăm să nu ezitaţi să utilizaţi această carte pentru notiţele voastre". Fireste ca mega-vânzarea e insotita de numeroase comentarii ale cumparatorilor, multi dintre acestia apreciind ironia mai presus de imbogatirea unui autor anonim, care a gasit o metoda ingenioasa de a scoate bani din politică seacă!

Cu stirea asta ma intorc cu atentia asupra politicii românesti: cati politicieni de pe la noi, din ultimii 30 de ani, au "asternut" pagini goale si nu intr-o bascalie, ci in mod voit si persistent? Despre cati politcieni români se poate spune, de asemenea, ca "în pofida anilor de cercetare, noi nu am putut găsi nimic de spus despre acest subiect"? Parlamentul nostru, in cea mai mare masura, e un "bestseller", in care mot-a mot s-au vandut cele mai "golase" dintre nulitațile neamului. Cu acordul poporului, fireste. Ei s-au vandut pentru bani si demnitati publice, eșecuri biologice corupte, in vreme ce noi i-am cumparat la pachet, ba am mai si stat la cozi pe la sectiile electorale, ca pe timpurile comunismului, cand se imbulzea lumea ca sa cumpere "Șogunul" si se rânduia de cu noapte, cu sutele sau chiar miile de infometati in ale culturii - ca sa nu mai spun ca si ai mancarii, inexistente in alimentari - in fata librariilor pline altminteri de cugetarile lui Ceausescu.

Altii chiar au scris carti "adevarate", urmand exemplul lui Ceausescu, după decenii de "capitalism". Iohannis, de pildă: "Pas cu pas". A si recidivat (apropos, ca si ăia de prin pârnăi, daca scriau carti li se reduceau pedepsele, devenind "romancieri" de celulă, "autori" de bulău) cu inca un volum, la fel de insipid. In privinta tirajului se poate spune ca tipăritura lui Iohannis a distrus lemnul tarii la mare concurenta cu prietenii lui de la Schweighofer. Si, fiindca paginile cartilor lui de maculatură sunt cerneluite, in opozitie cu cartea despre Salvini, nici macar nu pot fi folosite pentru notițe, de catre studentii si scolarii din onlineul pandemic. Mai lipseste ca si Orban sa onanizeze o "lucrare" despre guvernarea tarii, Dragnea sau Dancilă sa ne scrie mai stiu eu ce, iar Pandele si Firea sa publice "Cum sa-i furi pe fraieri, in somn, mai ceva ca Vântu!". Despre Ponta n-am de zis, pentru ca el a plagiat, fiind exponentul unei alte categorii de "scriitori" de ocazie.

Ca tot veni vorba despre Orban, aflu de data asta - povestit chiar de el pe un post de televiziune - ca in 1997, chiar daca n-a fost scriitor de carti, a fost scriitor de CV-uri. E si asta un inceput... Premierul nostru de azi a depus 70 de CV-uri in vederea angajarii, dintre astea a fost chemat la 29 de interviuri pe care le-a ratat si abia la al 30-lea interviu a izbutit sa se angajeze! Ceea ce spune suficient - zic eu - despre cat de bun e omul nostru, despre valoarea sa pe "piata muncii". Ca si in politică. A stat 30 de ani pe bară, maximum ce-a fost viceprimar si un pic ministru al Transporturilor - postura in care s-a remarcat ca a accidentat o fetita de noua ani cu masina. Or, dupa 30 de ani de frecat menta la partid, cu sinecuri de la Patriciu - după care ajungi șomer pentru ca a murit binefacatorul -, sa vina Iohannis sa te scoata din somaj (efectiv n-avea loc de munca si "un amic" il tinea de mila pe statele de plata) si sa te puna premier al tarii e de un ridicol nesfârșit.

Bogdan Comaroni