Captivitate, supușenie, totalitarism!

• Tweet

Presa franceză de factură economică nu încetează să evidențieze cât de bine stă Franța pe economie și chiar pe social. Peste tot "croissance, création du bullot, quoi qu'il en coûte*, les champions français du numerique..." De parcă nu ar fi fost nicio plandemie, de parcă nu ar fi fost și nu ar fi corupție și externalizare cvasi-totală (către firme de consultanță de gen McKinsey) a sarcinilor esențiale ale statului, de parcă n-ar fi criză energetică, criză alimentară și război.

Cam aceleași gogoși ne sunt vândute și de presa progresistă și corectă politic de peste ocean. Cu cea mai proastă și mai senilă administrație din istorie, cu cea mai uluitoare datorie publică din lume, cu cea mai mare cantitate de bani printați (în decurs de doar 2 ani) pentru a fi aruncați din elicopter în ograda băncilor, a GAFAM, a Big Pharma și a industriei de război, cu cea mai mare inflație și cu cel mai mare șomaj din ultimii 30 ani, America crapă de bunăstare și fericire, singurele lucruri care îi mai dau de gândit americanului gras și progresist fiind nivelul redus de supușenie a "medievalilor" față de totalitarismul sanitar și digital și insuficientele drepturi acordate celor care nu sunt prea deciși dacă sunt male, female sau deer.

România nu face excepție. Cu toată penuria de materie primă, mărfuri și servicii, cu toată reducerea consumului, atât cantitativă (oamenii obișnuiți nu mai consumă pentru că nu mai au bani sau pentru că țin neapărat să pună deoparte bani albi pentru zile negre), cât și calitativă (consumăm chinezării, feisbuc, non fungible tokens, games & apps, măști, seruri experimentale inutile și suplimente alimentare), Cîțu se laudă și acum cu magia creșterii PIB-ului românesc. Cică "lucruri fantastice se întâmplă pentru toți românii"... Nici guvernul Ciucă nu e mai breaz: tot despre creștere economică vorbește, în timp ce se împrumută masiv, cu dobânzi de zeci de ori mai mari decât cele la care se împrumută Bulgaria sau Grecia. Desigur, nu voi face comparații cu Franța sau SUA, care se împrumută la dobânzi negative, că îmi sar în cap trollii și dăștepții care știu tot, dar nu își dau nume reale în comentarii.

În realitate, "creșterea economică" à la Cîțu este o creștere explozibilă a prețurilor bunurilor de larg consum și a materiilor prime și o scădere abruptă a puterii de cumpărare a banului, pe un fond de penurie, scădere a volumului și scădere a calității mărfurilor și serviciilor. Consumăm mai puțin, iar ceea ce consumăm este de proastă calitate (e chinezărie stereotipică, insipidă și anostă), ne îmbolnăvește și ne poluează planeta.

Chiar dacă peste tot în lume sunt creșteri mirobolante ale prețurilor la energie și utilități, majorări ale costurilor cu materialele de construcție, explozii ale cotațiilor materiilor prime industriale sau agrare, în România totul este cu asupra de măsură. Utilitățile sunt duble sau triple, carburantul este cu 80% mai scump decât acum un an, fierul beton s-a dublat ca preț în cele două luni anterioare etc. - totul în condițiile în care veniturile de bază au stagnat sau chiar au involuat. Deci, consumul este mai mic și mai nociv, dar mai scump. În plus, depozitele bancare au crescut (cu toată realitatea urâtă a dobânzilor de 5-6 ori mai mici decât inflația și scăderea puterii de cumpărare a banilor), deci oamenii se abțin de la consum. Ce înseamnă, pe termen mediu, reducerea consumului, nu mai e nevoie să explic, pentru că încape în două cuvinte: contracție economică.

Numai cine nu vrea nu observă că, de exemplu, semiconductorii, care veneau din China, nu prea mai vin - China se răzbună pe vest din cauză că vestul a făcut-o vinovată de plandemie, prin scăparea virusului din laboratorul de la Wuhan. China vrea un yuan convertibil, care să rivalizeze cu dolarul (un ban tot mai pricăjit, "mulțumită" relaxării cantitative, care a aruncat pe piață un supliment de 6-15 trilioane de dolari, cu mult dincolo de masa de mărfuri și servicii produse în ultimii doi ani). Fără semiconductori, mașinile vestice se fabrică în termene de 5 ori mai mari, la prețuri cu 40% mai ridicate. La fel, materialele de construcție pentru "energie verde" sunt puține, proaste și scumpe. Acest aspect plus contingentarea petrolului și a gazului rus - egal: criză energetică. Puținele materii prime agrare care au mai rămas după plandemie și mai rămân după război sunt cumpărate strategic de China. Egal: criză alimentară. Ironic, chiar Macron a evocat criza alimentară, la reuniunea NATO dedicată războiului de la granița noastră. Și câte și mai câte... 

Pe de altă parte, ce mai fabrică, ce mai produce "lumea bună"? Stă bine pe digital - platforme de vânzări/curierat, de învățat, de muncit de acasă, aplicații care te pot concedia, consilia legal sau psihologic ori te pot judeca și evacua din casă. Certificate de identificare digitală care te pot lăsa fără bani, proprietăți și job (dar, desigur, fericit...) doar pentru că nu susții apartheidul sanitar, lupta ipocriților contra climate change, războiul „drept"... Virtual și simulat: jocuri, metaverse, telemedicină, crypto-chestii (nu le pot zice monede), NFT-uri. Seruri experimentale, medicamente care te țin bolnav, echipamente sanitare de unică folosință care nu protejează de nimic, dar poluează masiv orașele, câmpurile și oceanele. Produse predictive (pentru GAFAM, tu ești produsul). Speculații la bursă. Consultanță. Drepturi de monopol și de proprietate industrială exclusiv.  

Ca și în romanul lui Orwell, 1984, Eurasia nu se deosebește cu nimic din perspectiva totalitarismului, a simulației și a dublu-gânditului, de Oceania (vestul "democratic"), doar că nu ni se mai permite nouă să percepem realitatea. Rezolvă totul cenzura, dezinformarea oficială și segregarea pe bule digitale. *quoi qu'il en coûte (whatever it cost) înseamnă să arunci din elicopter bani în speranța că vei reuși să stingi incendiul economic, social și psihologic pe care singur l-ai aprins, ca un prost și un captiv al conflictelor de interese, sub pretextul „luptei" contra unui agent patogen cu o rată de infectare de sub 1% și cu o rată de mortalitate de 0,001%. Cum umpli elicopterul cu acești bani cheltuiți aiurea? Mărind taxele și impozitele și făcând masive împrumuturi.

Dacă te numești Franța, îți permiți să te împrumuți oricât - cu rating AAA+, poți beneficia de dobânzi negative. Dacă te numești SUA, nu numai că te poți bucura de dobânzi negative, dar poți să și printezi dolari, care diluează instant valoarea datoriei și, din când în când, poți confisca rezervele în dolari sau bondurile "dujmanului". Contează, desigur, și faptul că francezii vor fi nevoiți să tot plătească datoriile din plandemie cca 78 de ani de acum încolo, dar pentru noi, cetățenii de rang doi ai unei țări de rang trei, cu rating de rang 5, este mult mai important faptul că aruncarea banilor din elicopter presupune împrumuturi cu dobânzi propriu-zise, pozitive, de 5% pe an.

În doi ani, România și-a sporit gradul de îndatorare de la cca 38% din PIB, la cca 50% din PIB. Este vorba de vreo 70 de miliarde de euro, adică de o sumă de trei ori și jumătate mai mare decât suma împrumutului luat în 2009 de la FMI și CE (20 de miliarde de dolari). În aceeași situație se află multe alte țări, inclusiv cele emergente, ca Brazilia, India, Turcia etc. Hedonismul pe datorie al francezilor și al americanilor corecți politic este plătit de români, greci, bulgari, ucraineni, brazilieni, indieni, sud-africani, turci. La asta este „bun" globalismul. Farafastâcurile ecologiste, ipohondria și tentațiile războinice ale francezilor și ale americanilor sunt plătite cu sărăcia și cu foametea africanilor și a sud-asiaticilor. Marea amenințare care se vede clar pe cer și pe care vesticii o ignoră, pentru că nu vor să se uite în sus, este că regimurile autoritare de tip rusesc sau chinezesc par multora (în niciun caz mie) preferabile totalitarismului digital ascuns sub masca democrației și a discursului neafectat de ură.

Gheorghe Piperea