Candidatul surpriză al lui Adrian Năstase

• Tweet

Adrian Năstase, unul dintre cei mai experimentați și elevați analiști politici, fost președinte PSD și fost prim-ministru al României a lansat un scenariu șoc. Conform acestuia, PSD trebuie să procedeze atipic la aceste alegeri prezidențiale. În sensul că ar fi bine să recurgă la un candidat surpriză. Din afara partidului. Oare la cine se gândește Adrian Năstase?

Este adevărat. În situații limită, este necesară administrarea unor soluții limită. O boală severă se vindecă doar printr-un tratament sever. În mod tradițional, PSD a avut un candidat propriu. Fie că a câștigat cu ajutorul acestuia prima poziție în stat, fie că nu. Chiar și atunci când a avut un pact ferm cu un alt partid - în fostul USL - PSD nu s-a sfiit să-l încalce grosolan și să-l pregătească pe Victor Ponta să candideze, după ce a fost forțată debarcarea lui Crin Antonescu. În al doilea rând, regula de fier a PSD a fost ca o asemenea candidatură să și-o asume nu un membru oarecare, ci însuși președintele partidului. După care, de câte ori a existat un eșec - excepție face doar Ion Iliescu, în 1994 - președintele a fost sancționat prin mazilire.

Acum Năstase propune în mod public ca PSD să încalce deliberat cele două reguli de fier. Așa cum îl cunosc, și îl cunosc suficient de bine, el este departe de a avansa un scenariu abstract. În sensul că el nu propune doar o abandonare a regulilor prin asumarea de către PSD a unui candidat surpriză din afara partidului, ci are și soluția în buzunar. Rămâne de văzut dacă i-a dat sau nu mutarea în plic doamnei Viorica Dăncilă ieri, când, timp de aproape două ore, a dialogat cu aceasta în cursul desantului său la Guvern. În paranteză fie spus, dar nu este doar o simplă paranteză, doamna Dăncilă procedează cu înțelepciune atunci când se sfătuiește cu foști demnitari ai statului sau cu foști demnitari de partid, încercând să utilizeze valorificând experiența acestora. Știu că nu face acest lucru de azi, de ieri, cunosc și numele unor persoane cu care se consultă și a căror identitate ar lăsa cu gura căscată opinia publică, dar acum este pentru prima dată când face acest lucru nu în calitate de premier, ci din postura de președinte interimar al PSD.

Așadar la cine s-ar fi putut gândi Adrian Năstase? Haideți să facem un exercițiu de imaginație. Ce condiții ar trebui să îndeplinească acest candidat prezidențial al PSD?

1). Să fie din afara partidului. Acest lucru a fost precizat clar de Năstase.

2). Să fie o opțiune atipică. Adică surprinzătoare. Așa a sugerat același Năstase.

3). Să aibă o notorietate de sută la sută. Acest lucru nu a fost sugerat, dar este de la sine înțeles, pentru că Adrian Năstase afirmă că respectivul candidat ar trebui să fie făcut opiniei publice nu acum, ci cândva în toamnă. Printr-o simplă deducție logică, ajungem la concluzia că acesta nu mai trebuie plimbat cu ursul pentru a fi făcut cunoscut, pentru că el deja există în memoria colectivă a românilor.

4). Este de asemenea de la sine înțeles că acest candidat prezidențial trebuie în mod obligatoriu să dispună deja de toate cunoștințele și abilitățile necesare pentru a face față unei bătălii extrem de dure pe care ar urma să o ducă cu Dacian Cioloș și Klaus Iohannis. Și, eventual, cu alți candidați care ar putea să se înscrie în cursă.

5). Candidatul lui Năstase trebuie să fie invulnerabil. Deci de neatacat. Ceea ce presupune că în biografia acestuia, atunci când ea va fi făcută publică, nu va putea fi găsit niciun schelet.

6). Și este în afara oricărui dubiu că repectivul candidat trebuie să fie suficent de apropiat de PSD și de bazinul electoral al acestui partid, astfel încât să fie acceptat și susținut de toate curentele existente în acest partid.

Punând cap la cap toate aceste informații și deducții, nu-mi pot reprima ideea că Adrian Năstase se gândește la Mihai Gâdea. Sau la altcineva al cărui portret robot să semene cu cel al celei mai importante vedete de televiziune. O personalitate acceptată și care ar putea fi și susținută ca atare de către administrația de la Casa Albă. candidatul lui Adrian Năstase ar trebui să fie favoritul Statelor Unite, la fel cum Klaus Iohannis este favoritul Germaniei iar Dacian Cioloș, favoritul Franței. Astfel încât, mai mult decât oricând, bătălia pentru scaunul de la Cotroceni ar putea însemna și un război în toată legea al serviciilor secrete, purtat pe terenul României.

Dacă așa stau lucrurile, atunci nu este deloc exclus ca ideea să-i fi venit lui Adrian Năstase după ce a studiat situația limită a PSD din această perspectivă și după ce a observat cum un alt candidat surpriză, o altă vedetă de presă, de data asta din presa care susține frontul anti-PSD, Rareș Bogdan, s-a dovedit a fi o opțiune valoroasă a liberalilor.

Nu mă aștept ca Năstase să confirme sau să infirme modul în care am preluat mingea și am încercat să duc mai departe scenariul propus de el. Nu ar putea nici să confirme și nici să infirme, atâta timp cât candidatul său este preconizat să fie o surpriză, pe care PSD să o facă publică abia în ultimul moment.

Sorin Rosca Stanescu