Campionii la siguranță

• Tweet

România ocupă, conform Eurostat, locul trei în Europa în materie de ordine și siguranță națională. Vorbim despre cheltuieli. Nu despre performanțe. Alocăm 2,3% din Produsul Intern Brut acestui capitol. Respectiv circa patru miliarde pe an. Cu un mic avans în fața noastră nu se află decât Bulgaria și Slovacia. Așa stând lucrurile, ar trebui ca, în materie de ordine și siguranță națională, situația românilor să fie excepțională. Dar nu e.

Conform unei legi bătută în cuie în urmă cu mai mulți ani, guvernele României au obligația să aloce pentru Învățământ 6% din Produsul Intern Brut. Niciodată acest act normativ nu a fost respectat. Educația și Învățământul nu au văzut prin niciun buget banii promiși. Cât privește ordinea și siguranța națională, nu există vreo lege care să prevadă faptul că trebuie să ocupăm al treilea loc în Europa. Dar chiar fără lege, am atins acest prag. Să vedem însă cum.

Cum este utilizată fabuloasa sumă de patru miliarde de euro anual? Ce înseamnă ordinea și siguranța națională? Înseamnă, în primul rând, în concept european, siguranța cetățeanului. Pe străzi. În casă. În instituțiile publice. Această siguranță a cetățeanului în România este deficitară. Viața, sănătatea și avutul românilor se află într-un pericol mai mare decât al cetățenilor altor națiuni europene. În al doilea rând, ordinea și siguranța națională se referă la bunul mers al justiției. La buna funcționare a judecătoriilor și curților de apel. La eficienta rezolvare a dosarelor civile și penale. La celeritate. La condițiile în care-și desfășoară judecătorii activitatea. La civilizația din sălile de judecată. La asigurarea cu adevărat și nu doar în mod formal a caracterului public al ședințelor de judecată. Se știe că și din acest punct de vedere ne aflăm în coada Europei. Deci bani nu se duc nici în siguranța cetățeanului, nici în aparatul de justiție. Dar atunci unde se duc?

Ordinea și siguranța cetățeanului mai înseamnă între altele și buna funcționare a sistemului penitenciar. Asigurarea condițiilor necesare pentru ca gardienii să nu se afle în pericol, iar cei condamnați să-și poată ispăși pedeapsa în condiții decente, fără ca viața și sănătatea lor să fie periclitate și, deasemenea, în condiții care să asigure ulterior reintegrarea lor în societate. Altfel, acest sistem punitiv nu își atinge niciunul dintre scopuri. La fel cum există o nemulțumire generală, inclusiv a polițiștilor, în ceea ce privește resursele financiare puse la dispoziția lor, pentru a asigura siguranța cetățeanului, sau a magistraților, pentru a garanta buna funcționre a justiției. Există și profunde nemulțumiri ale personalului din întreg sistemul penitenciar, nemulțumiri confirmate și la nivelul Uniunii Europene. Deci unde se duc banii?

Nu mai au unde să se ducă aceste miliarde care ne urcă pe podium pe poziția a treia la capitolul investiției anuale în ordine și siguranță națională decât în așa numitele servicii inteligente. Vreo șapte la număr. În frunte cu SRI. Ei bine, aici se duc banii dumneavoastră. Sunt singurele domenii ale societății românești unde nu există nemulțumiri. Domenii spre care se îndreaptă cu speranță, cu speranța unei vieți mai îmbelșugate și mai ferite de pericole sute și sute de mii de tineri. Singura zonă de unde oamenii se înghesuie să se pensioneze. Pentru că au salarii și pensii speciale. Și pot ajunge în întreținerea statului după cei mai puțini ani de muncă.

Dar asta nu este totul. Aceste procente și aceste cifre oferite de Eurostat nu acoperă totalitatea fondurilor utilizate de serviciile secrete. Li se mai adaugă bani care, oficial, nu sunt raportați la Eurostat. Sunt cu ceritudine sume uriașe dar pe care nici măcar nu le putem aproxima. După cum se știe, toate serviciile secrete au dreptul să dețină societăți comerciale acoperite. Aceste societăți au devenit un concurent de primă mărime al societăților civile. Ele dețin o parte însemnată a economiei românești. Ei bine, oricât s-ar fura pe persoană fizică, oricât de mulți bani ar fi sifonați din aceste societăți acoperite, sume importante sunt totuși vărsate anual în bugetul serviciilor secrete, iar aceste sume sunt invizibile pentru Eurostat.

Aceasta este situația reală. Constatată de instituții abilitate la nivel european. Dacă identificăm această realitate, ar trebui, într-un fel sau altul, să luăm și măsuri. Dacă suntem o societate responsabilă. Dacă suntem o societate responsabilă ar trebui să redirecționăm, într-un sens rațional și în favoarea cetățeanului, resursele de care dispunem.

Sorin Rosca Stanescu