Cacealmaua prezidențială

• Tweet

În jocul de poker, cacealmaua are loc atunci când unul dintre jucători blufează. Are cărți slabe, dar lasă impresia că stă foarte bine. Și mărește potul, în speranța că ceilalți se retrag. În politică, este același lucru. Iar domnul Klaus Iohannis, sfătuit de alții sau de capul lui, tocmai a executat o cacealma politică. Care îi pote reuși. Această cacealma politică este exact pactul pe care l-a propus partidelor politice.

Fiind pe val, întrucât cum-necum a câștigat la referendum și a împins în mod spectaculos în sus scorul frontului anti-PSD, președintele României încearcă să profie de ocazie și trântește în fața clasei politice un pact care aparent susține independența Justiției și ceea ce înțelege el prin statul de drept. Iar cacealmaua, atenție, este dublă.

La cald, imediat după această rundă de alegeri, bazată pe un val de emoție colectivă, generat al doua oară de votul Diasporei, alegeri în care în mod straniu nu mai puțin de 1.500.000 de cetățeni apar pe liste electorale suplimentare, adică au făcut un turism neîntâlnit în propria țară și în care se înregistrează voturi masive ale unor partide, UDMR este un singur exemplu, care nu au reprezentanți în localitățile respective, o rundă de alegeri în care poporul suveran votează, dar voturile le numără o instituție militarizată, caz unic în Europa, Klaus Iohannis, simțindu-se călare pe un cal alb, declanșează consultări la Cotroceni. Oficial, pentru a discuta cum ar putea fi pus în practică referendumul. Neoficial, pentru a măsura forța frontului PSD de a se coaliza în vederea dărâmării Guvernului și de a testa în același timp vulnerabilitățile PSD și ALDE.

Se termină aceste consultări și imediat Klaus Iohannis declanșează cacealmaua. Deși cu o zi înainte și în ziua respectivă cu niciuna dintre delegațiile de partid nu a fost pusă în discuție elaborarea și asumarea unui pact politic, pe tema pe care am enunțat-o mai sus, el iese în fața opiniei publice interne și externe cu un document dinainte elaborat, ca și când acesta ar fi fost convenit atât cu puterea cât și cu opoziția. Și le cere liderilor de partid să-l semneze și să și-l asume. Aceasta este prima cacealma. A vorbit cu ei una și le-a pus sub nas alta.

A doua cacealma abia urmează. Pentru că se așteaptă - și nu greșește - ca frontul anti-PSD să fie 100% de acord. Instantaneu. Pe nemestecate. În felul acesta, el de fapt în subliminal umilește USR, băgându-l la pachet cu PNL. Îl umilește fiindcă USR nu vrea să intre la guvernare și declară rituos că va avea un candidat propriu. Pentru moment, are pe țeavă doi. Pe lângă Dacian Cioloș, a răsărit și Dan Barna care, între noi fie vorba, se califică mai bine pentru funcția prezidențială. Iar frontul PSD, bine frăgezit anterior, cu bateriile morale descărcate și cu bateriile electorale alterate, cu un ALDE scos din priză, este luat complet prin suprindere de bluful prezidențial. Și dă în bâlbâială. Iar în final admite pactul cu o jumătate de gură. Și în același timp îl refuză tot cu o jumătate de gură.

De fapt, prin acestă cacealma dublă, Iohannis mai câștigă un punct. În orice ipoteză. Dacă toate partidele convin să semneze hârtia prezidențială, el demonstrează că s-a instalat ferm în calitate de jupân al României. Dacă frontul PSD în final refuză, va fi pus la zid, în sensul că nu dorește independența Justiției.

Klaus Iohannis împușcă astfel doi iepuri, iepurele USR și iepurele frontului PSD, fără a trage în realitate niciun glonț adevărat. Cât timp mai durează până când ALDE și în special PSD se trezesc din amorțeală?

Sorin Rosca Stanescu