Cacealmaua independenței noastre energetice

• Tweet

În Marea Neagră, au fost localizate zăcăminte imense de gaze și petrol. Un motiv pentru autorități de a vorbi insistent despre independența energetică a României. Asigurată de gigantul american Exxon. Care, de altfel a și concesionat cele mai multe perimetre. Ca să existe independență energetică, e necesar ca o bună parte din rezultatul exploatării să ajungă la noi. Sub formă de gaze și petrol, dacă vorbim de Exxon și sub formă de gaze doar, dacă vorbim de Chevron, care are în plan exploatarea zăcăminteleor terestre prin fracturare hidraulică. Ia să vedem în ce măsură vom beneficia de propriile resurse energetice.

Cel mai recent proiect de lege elaborat de Guvernul României și care urmează să fie adoptat în Parlament a stabilit nivelul viitoarelor redevențe. Ele sunt plasate între 3,5% și 13% din valoarea poducției. După cum se știe, valoarea producției este mult mai scăzută decât valoarea produselor comercializate. În realitate, deci, procentele sunt mult mai mici. Iar statul român va încasa doar niște bani. Cu care, dacă dorește independență energetică, nu are decât să-și cumpere de la americani o mică parte din propriile resurse. La prețul pieței, nu la prețul de extracție.

În plus, conform proiectului de act normativ care, după părerea mea, este cu dedicație, urmare a negocierilor la nivel înalt între București și Washington, este prevăzut un regim tip offshore pentru asemenea exploatări și se precizează că Chevron va fi compensat pentru plata unor eventuale impozite și taxe. Concluzia este că din procentele și așa foarte mici aplicate pe prețul de producție, se mai scad prin compensare și alte cheltuieli ale companiei Chevron.

Despre ce independență energetică mai vorbim în aceste condiții? Am putea să utilizăm acest concept într-o singură eventualitate. Cea în care un procent consistent din cantitatea exploatată revine pur și simplu statului român. Cum ar fi de pildă 40% din totalul zăcăminteor extrase de gaze și de petrol. Așa cum s-a stabilit în raportul comercial dintre statul olandez și aceeași companie americană Chevron. Să ne gândim. La unii, tot europeni, este posibil ca statului să-i fie livrată 40% din energia extrasă. La alții, adică la noi, nici măcar un metru cub de gaz și nici măcar un baril de petrol nu ajunge în conducte. Decât în eventualitaea în care îl cumpărăm. Firește, la prețul pieței.

Să tragem linie și să vedem ce rezultă. Având în vedere toate precizările de mai sus, rezultă că, utilizând banii primiți de la Chevron sub formă de procente din valoarea producție brute, vom primi pentru fiecare metru cub de gaz de 40 de ori mai puțin decât statul olandez, în eventualiatea în care, cu banii primiți, vom achiziționa la prețul pieței gaze de la Chevron. Și nici măcar atât, întrucât există compensații.
Să ținem minte, pentru această generație și pentru generațiile viitoare, că nu poate exista independență energetică, dacă nu există independență economică. Și nu poate exista independență economică, dacă nu exstă independență politică. Olanda, ca și noi, este un partener strategic al Statelor Unite. De ce Olanda poate și România nu poate? Diferența o face verticalitatea și, respectiv, lipsa de verticalitate a oamenilor politici indigeni.

Sorin Rosca Stanescu