Batista pe țambal!

• Tweet

Nu sunt nici pe departe printre cei care bocesc așa-numita joie neagră, în care trei echipe românești - Dinamo, Craiova și Astra - au luat-o pe coajă în Europa League.

Pe de altă parte, nici nu mă număr printre patriotarzii care susțin că, în ciuda chelfănelilor încasate, echipele noastre au ieșit cu fruntea sus, bla-bla, bla-bla. Delir oniric veritabil, generat de prima manșă, dar ignorând vechea vorbă românească, care spune că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cum nici nu s-a potrivit, de altfel! Dacă mă întrebați pe mine, singura echipă cu șanse de calificare după primul tur rămăsese Astra, adică tocmai cea care susținea meciul decisiv acasă, venind cu remiza albă reușită în deplasare, pe terenul ucrainenilor. Dar cum nici aia n-a fost să fie, ce puteam aștepta de la Craiova - care pierduse acasă în fața milanezilor, de la FCSB - care remizase la București cu Plzen, sau de la Viitorul lui Hagi, după victoria chinuită cu ciprioții de la Apoel? Bașca înfrângerile suferite în Liga 1 de dinamoviști în fața Botoșanilor și de trupa lui Hagi în confruntarea de acasă cu clujenii lui Dan Petrescu!

Cam astea au fost premisele partidelor retur, așa că, vă repet, nici nu ne cade bine să bocim, dar nici să ne furăm căciula, amăgindu-ne cu tradiționala explicație că ne-a lipsit din nou norocul. Una peste alta, am încasat o căruță de goluri, drept care, vorba aia, ciocul mic și înapoi la muncă, pentru că mai e mult până departe! Mai ales că, vorba lui Mitică Dragomir, numai cine bagă bani în fotbal poate să se și aștepte să câștige. Trimitere directă la investițiile lui Gigi Becali, care i-au adus deja 12 milioane de euro, asta fiind doar la prima strigare. Sigur, el e convins că la mijloc a fost o minune cerească, întrucât Cel de Sus îi poartă de grijă, dar se grăbește să anunțe prompt noi achiziții necesare pentru dubla cu Sporting Lisabona și, cu Dică la subțioară, așteaptă din nou protecția divină. Să fie primită, ţinând cont că meciul retur e programat la noi acasă, deși mă-ncearcă o strângere de inimă la gândul că urmașii lui Ronaldo de la Lisabona - al căror buget bate la 200 milioane de euro - se vor ruga și ei pentru calificare, la celebra Mănăstire Carma, din Chiado. Cum însă acolo va înălța o rugă și Teixeira, portughezul nostru, nu mă îndoiesc că dubla cu Sporting ne va oferi un super-spectacol fotbalistic și că elevii lui Dică vor avea numai de câștigat din acestă nouă confruntare. Pe lângă plimbarea prin Lisabona, urcarea cu funicularul în Bairro Alto și, poate, delectarea cu câteva fado-uri în descendenţa Amaliei Rodrigues. 

La fel de complicată se anunță și confruntarea Viitorului lui Hagi cu campioana Austriei, Red Bull Salzburg, echipă cu un buget de circa 40 milioane de euro, care are la activ 11 titluri naționale. În principiu, austriecii, care sunt și acum lideri în campionatul lor, au prima șansă, pe fondul scăderilor evidente ale Viitorului, care începe deja să trăiască mai mult din trecut. Sper, totuși, ca Gică Hagi să mai pună și el batista pe țambal, reușind mobilizarea jucătorilor săi, fără să-i mai tot scuze că sunt o echipă tânără, care așa și pe dincolo. Până una-alta, Viitorul este campioana României și din această poziție reprezintă fotbalul românesc!
Moment delicat, aşadar, pentru fotbalul nostru și știu precis pe cineva care se bucură. E vorba de selecționerul Christoph Daum, confirmat deja de nașul lui, Burleanu, la cârma naționalei, cel puțin până la încheierea meciurilor de calificare din preliminariile Cupei Mondiale. Parcă-l și văd acum pe Herr Daum, cu chipul său ridat ca un Shar-Pei, reamintindu-ne sarcastic ce a decretat recent: „Aveți fotbal, dar n-aveți fotbaliști, deci ar mai trebui să stau aici până în 2020!" Eu l-aș corecta din nou, replicându-i că fotbal avem, și jucători, dar n-avem selecționerul pe măsură, de vreme ce, iată, Mircea Lucescu al nostru, în loc să fie uns la naționala României, a semnat cu federația turcă, angajându-se să ducă reprezentativa lor la turneul final la care noi nu vom mai ajunge, cu Herr Daum și cu Burleanu!

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară