Băncile la control

• Tweet

În stilul său arțăgos, miștocar și agresiv, premierul Star Trek Mihai Tudose anunță întreaga suflare românească că a început controlul la băncile comerciale. Pentru moment, doar la două. În zeflemea, primulministru se întreabă dacă aceste bănci, multe la număr, care de zece ani anunță că nu fac profit, nu sunt cumva un fel de Crucea Roșie internațională, care se ocupă de acte de binefacere.

Și mai sugerează Tudose, luând-i pe bancheri peste picior, că poate ar tebuicreată o fundație, care să se ocupe cu finanțarea lor. Glumă, glumă dar Tudose are dreptate.Dacă tot a început ANAF controlul la bănci, făcându-și mâna cu primele două, cred că este utilă sugestia de a se verifica între altele două forme prin care profitul real al acestora este exportat. Adică sifonat. Scos pe sub nasul Fiscului românesc. Ocolind cu desăvârșirebugetul de stat. Iată despre ce este vorba. O formă prin care, indiferent de profiturie reale pe care le înregistrează, băncile pot jongla cu legea și raporta la sfârșitul anului rezultate zero, este modul în care se împrumută. Când băncile primesc bani de la deponenți români, persoane fizice sau persoane juridice, ele afirmă că le fac acestora depozite. De fapt, se împrumută. Și pentru aceste serviciu făcut de cetățeni sau de firme, băncile comerciale sunt obligate, din rațiuni tot comerciale, să ofere dobânzi. Dobânzile în acest moment sunt modice.

Oricum, în general, dobânzile nu depășesc prea mult rata infației. Se cheamă căținând bani în bănci, persoanele fizice și juridice își îndeplinesc o obligație legală, pentru că pe cele juridice tot Fiscul le obligă să lucreze exclusiv prin sistemul bancar, iar persoanele fizice nu mai potface plăți peste o anumită sumă decât tot prin bănci. Cu banii persoanelor fizice și juridice băncile fac afaceri, împrumutându-i, în anumite condiții, pe cei care solicită credite. Când băncile împrumută pe cineva, lucrurile se schimbă. Dobânzile sunt mult mai mari. De aici, profitul real. Băncile pot scăpa aparent de acest profit, înșelând statul gazdă, printr-o formulă foarte simplă. Invocând faptul că au nevoie de lichidități, împrumută la rândul lor, de la banca mamă, sume mari de bani cu dobânzi foarte ridicate. Plata acestor dobânzi este în așa fel calculată încât să anuleze orice profit realizat pe piața internă. Aceasta este o formulă de sifonare.O altă formulă, la fel de uzitată, este și mai ingenioasă. Din când în când, băncile își fac ordine în ceea ce privește creditele neperformante Cu alte cuvinte, vând la pachet creanțe.

De exemplu, o societate comercială, ca să ia un credit, este nevoită să depună garanții. De cele mai multe ori, aceste garanții sunt imobiliare. Dacă societatea nu mai poate plăti, creditul devine neperformant. Și atunci bancherii, în loc să se străduiască să valorifice vânzând cinstit la licitație bunurile ipotecate, fac o șmecherie. La prețuri modice și fără vreo licitație, vând pur și simplu pachete uriașe de credite neperformante. Cine cumpără? Dacă oamenii ANAF fac un minimum de investigație, vor descoperi că, de regulă, beneficiarii acestor pachete la prețuri mici de creanțe rezultate din creditele neperformante sunt societăți offshore. Și ce să vezi? În spatele acestor societăți offshore sunt fie reprezentanți ai băncii respective fieun fel de intermediari, care, după valorificarea creanțelor, întorc o parte din profit. Dar în niciun caz în contabilitatea băncii din România.Este o nouă rețetă prin care se ajunge la profit zero. Și mai sunt încă vreo 30 de formule asemănătoare. Dacă inspectorii ANAF își fac datoria, în mod obligatoriu, de fiecare dată, vor avea suficiente motive să sesizeze Parchetul. Și, de această dată, procurorii vor descoperi infracțiuni reale. Nu infracțiuni imaginare. Dacă și numai dacă nu vor sări în apărarea bancherilor ambasadorii statelor partenere, dacă nu vor bate cu pumnul în masa premierului și dacă premierului Star Trek nu-i vor clănțăni dinții.

Sorin Rosca Stanescu