Azilul capitalismului din Apulia

• Tweet

După ce marii lideri ai planetei democratice s-au întâlnit într-un cătun din Elveția - să dea o bifă imperativei chemări a eroului Zele-Vogue la Opera bufă, numită Summitul Păcii, fără ca odiosului Putin să-i cadă vreo mini-f(l)ocoasă din nas, ariegarda bogaților lumii și-a aranjat venirea în Apulia, așa cum se prezintă copiii la azil, cu flori, jucărele și sufertaș.

Recenta întâlnire a liderilor G 7 (cele mai puternice economii ale lumii), desfășurată într-o regiune dintre Marea Ionică și Mareea Egee, nu departe de Albania lui Kadare, a arătat ca o petrecere a bătrânilor uitați de soartă. Aflați pe un câmp aviatic, într-o ceremonie de prezentare a steagurilor, șefii de state și de guvern ai Japoniei, Marii Britanii, Franței, Germaniei se pregăteau de o fotografie de grup, când Joe Biden a luat-o la vale. Distrat de modul în care un parapantist își aduna parașuta, președintele SUA a pornit cătinel, cătinel, către misteriosul personaj, cu o privire abulică. Extrem de vigilentă cu înaltul oaspete, precum o îngrijitoare bună, Georgia Meloni a observat momentul de absență și de derariere. S-a dus după el și l-a adus de mână în sânul grupului! Tacticos, bătrânul de 81 de ani și-a pus ochelarii și a privit în cadru, cuminte, scrutând eternitatea, ca și cum ar fi fost ultima figură aevea.

La câteva zile înainte, Papa Francisc, venit într-un cărucior, a fost suprins de apropierea președintelui Joe Biden, care și-a aplecat capul, ciocnindu-se cu al înaltului Pontif. Au șoptit câteva cuvinte neinteligibile.

G7 seamănă cu un azil al bătrânilor decrepiți de soartă. Reuniunea nu mai are nimic din măreția de altădată.

Senectutea este egală înțelepciunii, dar nu toți neuronii îmbătrânesc în căsuțele lor, astfel încât să i se confere personajului senzația de vitalitate. Căzut tâmp în atâtea ecrane de telefoane, auditoriul realizează greu diferența dintre cerebral și decerebrat. Mulți văd întâmplări, dar puțini percep stări, asta e o consecință a minunatei lumi a gadgeturilor, făcute doar pentru dresaj, nu pentru companie de viață.

Pentru cei care nu scot rădăcina patrată din miezul istoriei și nu-și încep ziua hrănindu-se cu lozincile și narativele Minunatei Lumi Noi, degringolada G7 este radiograma perfectă a sfârșitului capitalismului.

Apulia e o stațiune cu un climat extrem de torid. Însăși etimologia urbei evocă semnificația latină a zonei: "a pluvia = fără apă." Apluvia, Apulia, tot un drac: Erzsi, Beszyi mindeg.

Capitalismul e mort demult, dar e ținut în brațe de niște avataruri numite: "democrație," "progres," "avuție," "prosperitate." Apuria e locul perfect al cimitirul principiilor moarte, odată cu dispariția valorilor capitaliste,după jihadul generic numit 9/11. Amăgiți de speranța că dărâmarea gemenelor nu a fost o conspirație, timp de două decenii am refuzat să credem ce vedeam cu ochii minții: sfârșitul capitalismului și începutul Minunatei lumi a Progresului fără aspiranți.

G6 a apărut într-un moment de maximă inflexiune a capitalismului, în anii '70, când Acordul de la Bretton Woods a căzut din cauza apariției crizei petrolului. Practic, sistemul internațional al unui curs fix de schimb valutar, folosind aurul ca standard universal, s-a prăbușit peste noapte.

Marile puteri și-au pus economiștii și banii la lucru, creând premisele resuscitării capitalismului.

G 7 a apărut prin aducerea Canadei în clubul marilor economii mondiale.

Pe vremea când ascultam Europa liberă, savuram cuvântul, care în imaginația noastră era sinonim cu prosperitatea. Mâncam ciocolată albă și praline, aduse din pachet din Germania, fără a ști că expeditorii făceau muncile de jos, alături de turci, în fabricile germane, ei fiind tot proletari, dar mai bine plătiți.

Potrivit lui Karl Marx, cioclul imperialismului economic, capitalismul va eșua când muncitorii vor deveni atât de „turbați" împotriva regulilor sociale, încât vor stârni revoluții. Din alt unghi de vedere, economistul Joseph Schumpeter, cel care a prezis rolul antreprenorilor și al interconectării intereselor lor, ca fundamente ale economiei de piață, că cea mai prosperă societate din istoria lumii, capitalismul, va muri, nu prin mizerie, ci prin lux.

După plecarea lui Elțîn de la Kremlin, Rusia a compus ceea ce se numea G8, dar războiul din Ucraina, a retrogradat-o.

Lecturând temele discuțiilor: AI-ul, egalitarismul african, lupta împotriva încălzirii globale, esențe seci din eprubetele de propagandă, îți dai seama că cei mai grei șapte lideri ai lumii și-au pierdut busola și trebuie internați la azil.

Apuria poate rămâne un spațiu generic pentru înmormântarea, cel puțin virtuală, a ultimelor rămășițe ale capitalismului. Și așa zombilicii nu mai dau doi bani pe proprietate, sunt gata să intre în ghetourile orașelor de cincisprezece minute și să se predea lui Big Brother, cu toată identitatea biologică, fiindcă - nu-i așa? - n-au nimic de ascuns.

Marius Ghilezan