Atenție la ferestrele deschise!

• Tweet

Este avertismentul pe care un fost director CIA, David Petraeus, i-l transmite lui Evgheni Prigojin. În sensul că în Belarus, departe de Moscova, Putin ar putea să pună la cale asasinarea sa. E plauzibil. Mai puțin plauzibilă este însă teza lansată de fostul deputat Ponomarev, conform căreia tot ceea ce s-a întâmplat a fost rezultatul unei înțelegeri între Putin și Prigojin. În scopul de a speria și totodată de a avertiza planeta asupra faptului că destabilizarea regimului Putin poate avea consecințe catastrofale asupra lumii întregi. Există însă adevăruri simple, care nu pot fi contestate, care stau la baza unor raționamente plauzibile.

O importantă publicație din Statele Unite, îmi scapă pe moment numele ei, și-a informat cititorii că, în timp ce coloana mecanizată a lui Prigojin se apropia vijelios de Moscova, familiile mercenarilor săi au fost arestate. Sub amenințarea explicită că viața lor urmează să fie suprimată, dacă Prigojin nu se oprește și nu face stânga-mprejur. Operațiunea ar fi fost pusă la cale de serviciul secret al Federației Ruse.

Acest scenariu are sens. Se potrivește perfect cu modul de lucru al puterii de la Moscova. Iar dacă așa s-au întâmplat lucrurile cu adevărat, atunci ne putem imagina cam cum au reacționat colaboratorii lui Prigojin, luptătorii din subordinea sa, atunci când au aflat că viața familiilor lor este pusă într-un grav pericol. Scenariul poate explica ceea ce aparent este de neexplicat. Respectiv, cum a fost posibil ca, printr-o simplă convorbire telefonică între Putin și Lukashenko, Prigojin să facă cale întoarsă, după ce se apropiase atât de mult de Moscova. Și, mai mult decât atât, să decidă să plece în Belarus.

Oricine cunoaște cât de cât istoria Rusiei și înțelege fie și în mod superficial psihologia comună aproape a tuturor conducătorilor Rusiei, știe cu certitudine că ceea ce a făcut Prigojin este perceput drept o crimă de înaltă trădare, pedeapsa urmând să fie capitală.

Vladimir Putin a fost profund șocat mai întâi de decizia lui Prigojin de a nu semna, așa cum a făcut liderul cecen, acordul cu conducerea militară a Rusiei. Apoi a fost scurtcircuitat de mai multe ori de afirmațiile făcute de Prigojin în briefingurile sale zilnice, care aveau drept laitmotiv acuzații grave lansate împotriva principalilor colaboratori militari ai șefului de la Kremlin. Afirmații care, indirect, îl criticau pe acesta. Sugerând că este manipulat de generalii săi.

În al treilea rând, a fost șocat de acuzația cum că armata regulată ar fi ucis în mod intenționat civili și ar fi distrus, tot intenționat, obiective civile. Practic, Prigojin nu a făcut altceva decât să-l acuze pe Putin de crime umanitare.

În al patrulea rând, Putin a fost șocat de decizia unilaterală a lui Prigojin de a părăsi Bahmutul și de a pătrunde cu cei 25.000 de luptători ai săi în teritoriul legitim al Federației Ruse. Inițial s-au adăpostit într-o pădure. Dar acolo, împotriva lor, din ordinul lui Putin, pentru că nu se putea altfel, au fost atacați din aer. Ceea ce l-a determinat pe Prigojin, pentru a-și pune luptătorii la adăpost, să ocupe Rostov-pe-Don.

Mișcarea a avut efectul scontat, întrucât armata regulată rusă s-a ferit să îi bombardeze în localitate, pentru a nu face victime în rândul propriilor cetățeni. Este momentul psihologic în care Putin decide o execuție ritualică a fostului său aliat. Emițând pe numele acestuia un mandat de arestare pentru terorism. Prigojin a reacționat dur, anunțând că Rusia va avea un nou președinte. Un enunț de lezmajestate. Care din nou l-a șocat pe Putin.

Și, în fine, șocul cel mare a venit în momentul în care coloana motorizată s-a pus în mișcare, având drept țintă anunțată Moscova. Există informații conform cărora o parte a populației Federației Ruse, dar și câțiva generali au pactizat cu Prigojin. Din acest punct mai departe, liderul de la Kremlin era obligat să adopte măsuri radicale. Aparent, el ar fi trebuit să blocheze pur și simplu înaintarea coloanei și să organizeze pentru distrugerea ei o ambuscadă. Prigojin însă se deplasa prea repede. Iar armata Federației Ruse și mișca și se organiza prea greoi. În aceste condiții, logic, s-a ajuns în situația în care luptătorii lui Prigojin au fost supuși unui șantaj legat de soarta familiilor lor. Este plauzibil. Are sens.

La fel cum are sens și avertismentul fostului șef CIA. Tot ce se poate ca, înainte ca Prigojin să ajungă în Belarus, asasinii trimiși de la Kremlin să fi intrat deja în dispozitiv. Dacă așa stau lucrurile, vom afla în curând că „bucătarul" lui Putin, fostul său prieten și aliat, a căzut într-o capcană care îi este fatală.

Sorin Rosca Stanescu