Apologia mincinosului

• Tweet

După jalnicul meci cu Danemarca, auzindu-l pe Cornel Dinu că îl numea Münchhausen pe Christoph Daum, nu mi-am putut reține un hohot de râs. Reputatul nostru ex-internațional și, ulterior, tehnician de prima mână e proverbial și pentru umorul său caustic, cu care a taxat mereu rateurile fotbalului autohton, folosind comparații sugestive, greu de contrazis.

Or, numindu-l acum Münchhausen pe Herr Daum, deci făcându-l Mincinos cu M mare, nu cred că putea găsi o asociere mai bună și mai elocventă. Iar singura întrebare care ne-ar putea frământa nu e unde ne-a mințit, ci unde nu ne-a mințit moș Tăgârță?! Că, de când beneficiază de acest sejur plătit de FRF în România, ne tot asigură că vom miza ca nimeni alții pe atac, făcând însă în așa fel încât ofensiva tricolorilor să semene ca două picături de apă cu o apărare șchioapă! Bomboana pe coliva naționalei noastre sinistrate a pus-o tocmai după meciul cu danezii, când, cu toată mahmureala care i se mai putea citi pe față, n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să recite un veritabil panegiric la adresa jupânului său, Burleanu!

O însăilare de minciuni gogonate, care ar fi trebuit să ne conducă la concluzia că păcăliciul de la FRF a umplut fotbalul românesc de nenumărate fapte de vitejie, care vom vedea noi ce mari rezultate vor aduce, undeva prin 2000 nu-știu-cât! Nea Münchhausen n-a recurs, însă, întâmplător la această găselniță, folosind șiretlicul stupid de a ne aburi cu vechea strigătură "Viitor de aur țara noastră are!", pentru ca nu cumva federația să-i dea papucii, cum au făcut olandezii cu selecționerul Danny Blind. Da' de unde?! Apologia mincinosului s-a dovedit, totuși, perfectă din punctul său de vedere, ca dovadă că imediat a ieșit la rampă și Marele Inchizitor, care ne-a asigurat pe noi, fraierii care mai credem în șansele fotbalului românesc, că Herr Münchhausen rămâne să ne mintă până la capăt!

Mai mult chiar, deși echipa națională este groggy, făcută harcea-parcea de improvizațiile aiurite ale aprodului Daum, șeful său suprem invocă în continuare "șansele teoretice" de calificare. Teoria ca teoria, dar ce ne facem că, după ultimele patru jocuri, în care n-a înscris niciun gol, echipa națională a României a ajuns pe locul...47 în clasamentul FIFA, după ce, să nu uităm, în toamna lui 2015 ocupa locul 7 în topul mondial! Și cum s-ar putea explica o asemenea prăbușire catastrofală decât prin incompetența conducerii federației? Vreau să fiu bine înțeles, nu am contestat niciodată pedigriul lui Christoph Daum, dar m-am îndoit de la bun început de posibilitatea actualizării reușitelor sale antice, iar aici vina nu este a lui, ci a celor care l-au adus ca să ne mintă, în chip de mare salvator.

E dureros să-l aud acum pe Gică Hagi că nu va mai reveni niciodată la cârma naționalei, deși nume grele și respectate ale fotbalului românesc îl vor și îl cer cu insistență. El a făcut minuni cu echipa de la Ovidiu și face în continuare, fiind la mai puțin de un pas de cucerirea titlului, chiar dacă dubla confruntare cu Astra lui Șumudică mi s-a părut cusută cu ață albă! Super a fost și ultimul derby Dinamo - Steaua (umbrit din păcate de erori de arbitraj), cum și Clujul, și Craiova dovedesc că avem echipe, jucători și, deci, un fotbal care merită o soartă infinit mai bună decât cea pe care i-o oferă actuala echipă federală. Cea care, dacă nu știați, a plătit pentru meciul cu Danemarca de la Cluj aproape 450.000 de euro. Ca să asigure transportul, masa, cazarea și confortul garniturii FRF și celor...200 de invitați ai săi!

Horia Alexandrescu
(Text preluat din România literară)