Anul negru al sportului românesc: Ca-n legile lui Murphy

• Tweet

"Lucrurile se înrăutățesc, înainte de a se îmbunătăți!", spune una dintre legile lui Murphy, care ilustrează perfect acest an cenușiu al sportului românesc. Dar ce spun eu cenușiu, căci a fost negru de-a binelea! Început la Turneul final al CE de fotbal din Franța, de unde am plecat cu un singur punct și cu ultimul loc din Grupa A. Bașca rușinea de a ne fi umilit și Albania, parcă anume pentru a ne da de înțeles că tata Puiu (Iordănescu) avea și el dreptul la pensionare.

Cum însă la ușă tocmai bătea Olimpiada de la Rio, ne-am înecat amarul în speranța că delegația de aproape 200 de sportivi și oficiali va demonstra că sportul românesc pășește în continuare pe drumul glorios al Nadiei și al lui Patzaichin. Dar ne-am lovit din nou de zicerea lui Murphy, pentru că lucrurile s-au înrăutățit, în loc să se îmbunătățească.

Cu locul 47 ocupat la Rio, în clasamentul general pe națiuni, ne-am situat mai jos ca niciodată și, deci, mai umilitor ca oricând. Totuși, a fost loc de și mai rău, pentru că, din cele 6-8 medalii promise, n-am mai câştigat decât 5, printre care și cea datorată luptătorului cecen Saritov (naturalizat), pentru a mai pierde încă una și din cauză de... dopaj. Așadar, nici urmă de sambă pentru noi la Rio, iar de defilare nici atât, de vreme ce treningurile olimpicilor români erau gata zdrențuite și decolorate, responsabilitate neclarificată până astăzi de poliție și DNA! În schimb, față de locul 47 inițial, medalia dopată ne-a mai coborât câteva poziții în același clasament final. Pe națiuni, repet!

Dacă ați așteptat cumva analiza contraperformanțelor în Comisia tehnică a COSR, după cum s-ar fi cuvenit, ar trebui să cunoașteți componența acestei comisii, pentru a înțelege de ce nu a avut loc obligatoria radiografie! Vinovățiile sunt girate tocmai de acolo, atât pentru aprobarea planurilor de pregătire și a finanțărilor, ca și pentru însăşi componența delegației care și-a petrecut (cu câteva excepții) o vacanță prelungită la Rio. Iar în egală măsură se împart și responsabilitățile pentru mizeria cu echipamentul olimpic, furnizat de o firmă cu un nume elocvent - "Pax Creative". O firmă de casă, cum nu se poate mai creativă și gândită din plecare să asigure pacea interioară, prin contractele distribuite nu doar la loturile olimpice, ci și la unele federații și cluburi binecunoscute, care vin și ele cu votul lor, când e cazul! Știți vorba aia cu o mână care spală pe alta, în completarea proverbului "La plăcinte-nainte, la război înapoi!" Or, aici, în marea familie a olimpismului autohton, a arăta cu degetul e ca și cum te-ai ținti în oglindă, aşa că s-a pus discret batista pe țambal. Că, oricum, în toamna asta tot erau alegeri, despre care vom vorbi mai jos.

Până însă la noul scrutin de la COSR ne-a căzut pe cap altă înrăutățire a lucrurilor, de astă dată în preliminariile Cupei Mondiale la fotbal. Ne-am pricopsit cu Herr Daum, antrenorul care nu mai antrenase pe nimeni de trei ani și mai bine, primind pe mână prima echipă națională exact la vârsta pensionării sale. Și cum să n-o preia cu tot entuziasmul, când îi garanta jumătate de milion de euro, pentru o calificare ce părea ca și sigură?! Tragedia e că ne aflăm încă sub semnul legii lui Murphy și, după cum vedeți, suntem pe locul 4 în grupă, cu șanse de calificare minime, după ce Lewandowski și ai săi ne-au dat recital la noi acasă, cu prilejul Zilei Naționale a Poloniei. Iar ca supliment, am mai încasat o bătaie și la Groznîi, de la ruși, după un amical în care s-a jucat un fel de fotbal fără legătură cu ceea ce știam noi că putea echipa națională, la vremea ultimului meci cu ai lui Putin, când am câștigat cu 3-0! Trăim vremuri de infarct, papa Daum nu vede niciun motiv pentru care ar trebui să ne scutească, iar Burleanu - întâmplătorul șef al FRF - declară că îi pare rău că n-a făcut cu neamțul un contract pe 10 ani!?! Păi cred și eu căci, dacă înmulțim 500.000 de euro cu zece, ne dă o sumă tocmai bună pentru a fi împărțită frățește între niște băieți care n-au de gând nici ei să-și atribuie vreo vină pentru procesul de îngropare a fotbalului românesc.

Pe acest fond au venit și noile alegeri pentru conducerea Comitetului Olimpic Român, cu rivalitatea dintre Mihai Covaliu și Gabriela Szabo, doi sportivi de aur, campioni olimpici, concurând la şefia instituției care ne-a făcut de râs la Rio. Asta după ce la cârma COSR s-au perindat, un deceniu și mai bine, inşi proveniţi din sporturi... neolimpice, cu aranjamentele binecunoscute și cu rezultatele în consecință. Credeam că Szabo și Covaliu și-ar putea da mâna, ba le-am și spus-o amândurora, dar n-a fost să fie, pentru că în spate se joacă în continuare altceva. A câștigat detașat spadasinul de aur, şi îl felicit sincer, dar îl și atenționez că în spatele său s-au regrupat, cu tupeu, trimiși speciali ai vechilor gărzi, care îl vor controla din umbră, în tentativa sa de a pregăti vreo 10 samurai pentru Olimpiada de la Tokio. În fața acestui proiect, nu pot să nu mă întreb de ce numai 10 și să nu-i reamintesc că samuraii veritabili au fost prin tradiție luptători de sacrificiu! Răspunsurile ar veni tot de la legea aceea a lui Murphy, care spune, nu-i așa, că "înainte de a se îmbunătăți, lucrurile se înrăutățesc"!

Horia Alexandrescu