Analfabetismul constituțional

• Tweet

În locul puterilor de pline la care aspira atunci când a pus la cale anticipatele, Iohannis se trezește că nu mai poate conta nici pe cele pe care le are deja. În speță, „guvernul său". Care își dovedește cu fiecare acțiune totalul analfabetism constituțional pe care Iohannis îl împărtășește pe deplin

În mod normal o broșurică de vreo 100 de pagini care este Constituția României ar trebui să fie cartea de căpătâi a celor care se ocupă de treburile țării cu mandat sau prin numire. Ar trebui să o știe pe de rost, mai ales capitolele care privesc însărcinările respectivelor persoane sau instituții. Practic, Curtea Constituțională ar trebui să fie doar un arbitru de ultimă instanță în cazurile în care unele interpretări s-ar ciocni cap în cap, datorită unor aproximații sau erori de redactare ale „părinților" legii fundamentale. Cei nouă judecători ar trebui să aibă o viață liniștită care să le permită să aprofundeze acele chestiuni excepționale ce ar putea fi invocate vreodată. Dacă ar fi să facem o comparație cu un domeniu mai la îndemâna analiștilor de ocazie, CCR ar trebui să fie un fel de comisie de disciplină. În loc de asta, este un arbitru permanent, chemat să fluiere toate faulturile pe terenul meciurilor curente.

Că nici „guvernul său" și nici președintele nu știu cre este rolul real al Curții ne-o dovedesc ultimele evenimente care domină afișul: hotărârea CEDO privitoare la reclamația fostei șefe a DNA și declararea ca neconstituționale a măsurilor cuprinse în Ordonanța de Urgență.

Să începem cu Codruța. Aceasta a reclamat la CEDO. Nu se știe precis ce. Proștii cred că acuzat decizia prin care a fost demisă de la conducerea DNA. Nici vorbă. Nu putea să facă o astfel de reclamație, în primul rând pentru că nu era vorba despre ea ca persoană în ceea ce decisese CCR și, în al doilea, pentru că această structură care este CEDO își ignoră adesea rolul și obiectul muncii. Deci CEDO, care nu are dreptul să pună la îndoială sau să cenzureze hotărârile curților constituționale care nu au deasupra lor decât Dumnezeul democrației - Constituția, a zis că lui madam Kovesi i s-ar fi refuzat dreptul de a se apăra. De cine și de ce? De Iohannis, pe a cărui semnătură a fost demisă? Ea s-a făcut că uită că pur și simplu că nu a fost parte în sesizarea făcută la Curte. Ce și cum putea să acuze? Că a fost demisă pentru incompetență? Dar nu de asta sau ocupă judecătorii Curții, care nu sunt judecători în sensul clasic al termenului și nu fac parte din sistemul juridic.

Comunicarea CEDO a fost întâmpinată cu urale de analfabeții partizani care nu s-au obosit să tragă cu ochiul prin manualele de drept, proclamând-o ca pe o victorie contra „sistemului". Care „sistem"? Al lor, bineînțeles. Cel mai penibil în toată afacerea asta a fost președintele, care a înghițit ca un guvid flămând momeala, strigând din toți rărunchii săi instituționali că Curtea trebuie să anuleze „deîndată" decizia și că iubitei sale Codruța (disponibilizată pe semnătura sa) trebuie să i se facă dreptate. Ce fel de dreptate? Să fie luată de la Parchetul European și adusă înapoi, ca să își continue opera în fruntea a „structurilor de elită" de ea create?

Atacurile președintelui la adresa Curții îl descalifică total, dacă mai rămăsese ceva calificat în cultura sa democratică. I-a ținut isonul cu aceeași penibilitate „premierul său" Orban, care a acuzat Curtea că prin decizia sa îndeamnă la nesupunere civică. Ori îndemnul la nesupunere vine direct de la un guvern plin de analfabeți constituțional, care nu sunt în stare să emită reglementări în acord cu Constituția, pe care nu o cunosc. Pe baza acestei incapacități funciare (comună de altfel și altor guverne, nu numai liberalilor ) se bazează rolul excesiv pe care Curtea este obligată să îl joace datorită numărului mare, prea mare, de sesizări și contestații care îi sunt adresate, practic pentru aproape fiecare decizie guvernamentală. Asistăm, pe terenul politicii, la un meci haotic în care echipele angrenate nu țin cont de niciun regulament, pentru că nu îl cunosc ca să îl poată respecta. Iar scorul nu se mai stabilește pe tabela de marcaj, ci în sala de judecată.

Octavian Andronic