Ameninţarea cu care se confruntă multinaţionalele din România

• Tweet

O discuţie cu un director din BIG4: Aveţi de lucru, aveţi contracte? Da, avem, nu-i asta problema, clienţii au revenit, de fapt nici nu au plecat, dar au apelat la un alt fel de consultanţă.

Problema este că nu avem oameni, chiar putem ajunge să nu mai avem cu cine să facem proiectele angajate. Înainte puteai să mai iei de la concurenţă dacă aveai neapărat nevoie. Acum însă, cei care îşi caută de lucru nu se mai uită în ţară, ci prima dată se uită la poziţiile din străinătate. Dar nu să plece să lucreze acolo, ci să lucreze de aici, din România. Iar asta începe să devină o problemă importantă, pentru că diferenţele salariale sunt destul de mari. Nu mai poţi să-i ţii aici, oricât le-ai creşte salariile.

Toată lumea are nevoie de oameni, toată lumea caută talente, în special Occidentul, care îmbătrâneşte, iar generaţiile ies la pensie fără să vină cineva în urmă. Japonia, Germania sunt principalele ţări ameninţate. Această criză adusă de Covid a deschis o oportunitate fantastic la nivel global, care schimbă modul de lucru.

Marile companii, marile multinaţionale, marile branduri pot recruta oameni de peste tot din lume fără să-i mai aducă să lucreze la sediul central. Pot lucra de unde sunt ei, de unde vor ei. Şi scade şi costul salarial, pentru că un român care lucrează de la Bucureşti sau din Cluj sau din Timişoara pentru o multinaţională americană nu va primi acelaşi pachet salarial ca un american.

Spre exemplu, PwC, una dintre firmele BIG4, tocmai a anunţat la nivel mondial că vrea să-şi majoreze numărul de angajaţi cu 100.000 în următorii 5 ani, pentru a face faţă solicitărilor clienţilor legate de ESG. Toate companiile mari încep să dea atenţie acestui acronim legat de environment, sustenabilitate şi guvernanţă, la care investitorii încep să se uite tot mai mult. Vă daţi seama că cele 100.000 de posturi vor fi deschise pentru întreaga lume.

Roxana Drăghici, Head of Sales eJobs România, cea mai importantă platformă de recrutare online, spune că, din cele peste 33.000 de joburi noi, apărute în luna mai, a doua cea mai bună lună din istoria eJobs, 87% au fost postate de angajatori din România, 7,8% de cei din străinătate şi 5,2% au fost joburi remote.

„Atât pentru străinătate, cât şi pentru remote, vedem o creştere substanţială a numărului de poziţii nou deschise. În ceea ce priveşte munca remote, surpriza este cu atât mai mare, cu cât predicţiile generale vizau o reîntoarcere, din vară, a angajaţilor la programul clasic de muncă, la birou", menţionează ea.

Zoom a deschis o piaţă mondială pentru cei din ţară, care pot acum să-şi caute de lucru în afară fără să mai lucreze acolo. Acest lucru va pune o presiune extraordinară pe companiile din România, care trebuie să se bată pentru ţinerea talentelor nu numai cu concurenţa din ţară, ci şi cu lumea întreagă.

Modul de lucru hibrid, remote work, a devenit o obişnuinţă şi, chiar dacă aduce cu sine mari probleme psihologice, de anxietate, de depresie, începe să devină o normă. Cei din România, care au un loc care le permite să lucreze de acasă, dintr-un Starbucks, dintr-un work space, pot să lucreze pentru orice din lume şi chiar o vor face, în primul rând pentru diferenţa salarială.

Din acest motiv, directorul din BIG4 vede în faţa ochilor această ameninţare care vine peste el, dar şi peste celelalte companii: angajaţii să nu mai plece la concurenţă, să schimbe doar clădirea de birouri, ci să lucreze din România pentru o multinaţională din afară. Acest lucru se întâmplă deja, iar trendul va continua. Problema este că firmele din România nu au unde să se ducă după angajaţi, pe acelaşi model.

Cristian Hostiuc