Ambasadorul României la Tel Aviv. Sau la Ierusalim?

• Tweet

Pe biroul de lucru al președintelui Klaus Iohannis se odihnește o nouă propunere de ambasador al României în Israel. Semnată de premierul Viroica Dăncilă. Persoana diplomatului este agreată de cele mai înalte autorități ale statului Israel. Atâta doar că domnul Iohannis se mai gândește. Și-a luat o vacanță. După care va semna. Sau nu va semna. Cum a procedat în cazul unei alte desemnări, prin luna martie a acestui an. Situație în care nici măcar nu a dat vreun răspuns. Cu da sau nu.

Cred că este momentul să răspund la o întebare de bun simț. În definitiv, de ce revin obsedant la aceast temă? Nu supraviețuiește România în an Centenar cu un ambasador mai puțin? Este atât de grav că nu avem un reprezentant al României în Israel? În ce măsură o asemenea situație îl implică în mod direct pe președintele României?

Premizele acestui demers sunt relativ simplu de expus. 1). România - și nu de azi de ieri - se află într-o alianță strategică pe multiple planuri cu statul Israel. O alianță din care nu are decât de tras numeroase foloase. Nu a existat președinte sau prim-ministru care să nu acorde o atenție deosebită acestei relații. 2). Și atunci cum se expică, în aceste condiții, că de mai bine de doi ani noi nu avem un ambasador în Israel? Nu cumva această situație nefirească constituie o ofensă la adresa partenerului nostru strategic? Nu cumva ruperea acestei legături diplomatice la vârf este făcută cu bună știință?

Pentru a răspunde dilemelor de mai sus, nu avem altceva de făcut decât să suprapunem această perioadă de absență a unui ambasador în Israel intervalului scurs de la preluarea președinției de către președintele Klaus Iohannis. Iar suprapunerea este perfectă. Sub președinția lui Iohannis și nu a altcuiva s-a creat acest vid de reprezentare. Și oare de ce? Este Guvernul României vinovat pentru că nu ar fi făcut propuneri, așa cum scrie în Constituție? Nicidecum. Guvernele succesive ale României au făcu propuneri. Acum Iohannis se confruntă cu o nouă nominalizare. Pe care o bagă în seamă sau nu o bagă în seamă.

De fapt, ca să o spun pe șleau, ne aflăm în prezența unui neobișnuit litigiu. Instinctiv sau deliberat, Klaus Iohannis nu agreează ideea dezvoltării parteneriatului strategic al României cu Israelul. Dimpotrivă. Dacă ar putea, i-ar pune capăt. Pe loc. Iar primul pas este să nu avem acolo un reprezentant diplomatic cu rang de ambasador. Să obturăm astfel legăturile dintre România și Israel. Fix ceea ce face în mod perseverent Klaus Iohannis.

Există în acest sens și un pretext și un diferend. Pretextul este furnizat de tema litigioasă lansată de autoritățile statului Israel, prin solicitarea adresată tuturor partenerilor de a-și muta ambasadele acolo unde în prezent funcționează Guvernul. Respectiv la Ierusalim. Statele Unite, principalul nostru partener strategic au și făcut acest important pas. Alte state și-au anunțat intența. Printre acestea se află și România, e adevărat, doar la nivel guvernamental. În acest scop, Executivul a întocmit un studiu prin care sunt evaluate avantajele și dezavantajele unei asemenea decizii. Care este apanajul exclusiv al Palatului Victoria. Conform Constituției, Palatul Cotroceni nu joacă aici niciun rol. Totuși, Guvernul a procedat corect supunând acest proiect unei dezbateri. Iar președintele a sărit ca ars.

Klaus Iohannis nu vrea nici în ruptul capului ca România să dea curs dorinței statului gazdă ca ambasada acestei țări să se mute acolo unde statul gazdă dorește. Și i-a spus-o răspicat. S-a înfuriat atât

de rău încât a recurs la gesturi extreme. Exprimându-se injurios la adresa partenerilor israelieni. Și teleghidându-și principalul aliat, Ludovic Orban să facă chiar un denunț pentru înaltă trădare

tocmai pe acest motiv împotriva premierului Dăncilă și a președintelui PSD. Între timp, Angela Merkel, principalul protector al lui Iohannis aturnat gaz pe foc. I-a solicitat acestuia în mod expres să se opună prin toate mijloacele mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim.

Și iată că am ajuns la capătul drumului. Dacă președintele semnează numirea unui ambasador, e una. Dacă nu, atunci atitudinea sa ostilă capătă conotații extrem de grave. Să fie vorba despre un profund antisemitism?

Sorin Rosca Stanescu