ALDE își dă duhul în cântec de sirenă

• Tweet

Astăzi al doilea loc în stat este cedat prin demisie de către Călin Popescu Tăriceanu. Și tot azi se declanșează o bătălie crâncenă pentru ocuparea de către o altă persoană a președinției Senatului României. Cântecul de sirenă interpretat de Victor Ponta încă nu a încetat, în timp ce ALDE continuă să fie sfâșiat și se pulverizează în toate direcțiile. Asistăm la cea mai perversă și crâncenă formă de rezistență a activului unui partid în raport cu decizia luată la vârf. ALDE s-a predat, dar nu vrea să plece de la guvernare.

În acest moment, aproape nu mai contează, decât cel mult pentru cei preocupați de istoria recentă, ce anume s-a întâmplat cu ALDE. În ce circumstanțe a fost luată decizia de a abandona puterea, printr-un divorț de PSD săvârșit în prag de alegeri. Și nici nu mai contează prea mult care a fos mecanismul prin care a fost dezbătută această ruptură, înainte de a fi anunțată public, și nici măcar care dacă au existat înțelegeri și aranjamente netransparente, care au circumstanțiat părăsirea guvernării. Avem însă trei fapte, ambele cu un impact major, pe care este cât se poate de oportun să le punem în discuție: ALDE plecând, a pulverizat majoritatea, lăsând guvernarea cu spatele descoperit; o bună parte dintre membrii ALDE, un procent alarmant de mare, decide să rămână totuși la putere; și tot tacit, conducere PSD încurajează acest fenomen.

Am avertizat cu mult timp înainte că Victor Ponta va utiliza orice pârghie pentru a fragiliza partidul social democrat, până la punctul în care acesta să i se predea sau să se rupă, o halcă consistentă urmând să ajungă la Pro România. Era clar că veriga slabă era ALDE. Le-am reamintit celor care mi-au citit analizele că, aparent, Călin Popescu Tăriceanu i-a rămas extrem de dator lui Victor Ponta în urma susținerii pe care acesta i-a dat-o atunci când a fost creat ALDE, atunci când a fost votat ALDE pentru a deveni partid parlamentar și atunci când a doua poziție în stat, cea de președinte al Senatului, i-a fost cedată liderului ALDE. Am mai spus - și nu am niciun motiv să retractez acest lucru - că în realitate Victor Ponta a acționat în acest fel atunci când era președinte PSD și premier al României nu de dragul lui Călin Popescu Tăriceanu ori a unui noi partid care să îmbogățească viața politică românească, ci dintr-un motiv de cu totul altă natură. Făcuse în așa fel încât PNL să fie ejectat de la guvernare iar Crin Antonescu măturat din poziția de prezidențiabil în beneficiul său, și era interesat și pe deplin motivat să-și lovească vechiul aliat din toate pozițiile. Modul frustrant în care Tăriceanu fusese tratat de liderii propriului partid, care până la urmă l-au determinat să-l părăsească, i-a slujit implicit și consistent lui Victor Ponta. Acesta a exploatat momentul, l-a folosit pe Călin Popescu Tăriceanu ca pe un levier și, în acest scop, i-a cedat puterea necesară prin președinția Senatului și pe alte căi, pentru a-și forma un partid, declanșând sau întreținând hemoragii PNL. La rândul său, Călin Popescu Tăriceanu și-a urmărit cu consecvență interesul, făcând eforturi absolut lăudabile pentru a crea și a consolida un nou partid liberal, pe măsură ce formațiunea pe care o condusese cândva se altera din ce în ce mai consistent, altoită în chip nefericit cu PDL, partidul cu care se luptase ani de zile.

Poate că domnul Tăriceanu s-a simțit în continuare dator față de Victor Ponta. Dacă așa e, a greșit. Nu-i era cu nimic dator. În acel parteneriat, fiecare își luase partea lui de câștig. Sau poate același Călin Popescu Tăriceanu a avut acum, mai recent, încredere în Victor Ponta atunci când acesta a afirmat în mod insistent că Pro România îl va susține activ în campania prezidențială. Dacă așa stau lucrurile, Tăriceanu a fost amăgit. S-a comportat în mod naiv. Nu a luat în calcul duplicitatea și perversitatea lui Victor Ponta.

Călin Popescu Tăriceanu a intrat în această nefastă combinație în calitate de prezidențiabil. Creditat pe poziția a doua în majoritatea cercetărilor de piață. Dar și vulnerabilizat prin simplul fapt că serviciile secrete, calculându-și bine mișcările, au ridicat Pro România prin intermediul STS peste pragul de 5%, și au scăzut ALDE, tot prin intermediul STS, sub acest prag. Și iată că, pe neașteptate, după ce a forțat până aproape de rupere alianța PSD- ALDE, Victor Ponta vine cu o mișcare năucitoare. Îl aruncă în luptă pe Mircea Diaconu. Alt personaj care aparent și numai aparent ar trebui să-i fie dator liderului Pro România pentru susținerea consistentă acordată în trecut candidaturii sale ca independent la europarlamentare. Mircea Diaconu acceptă ca, în anumite circumstanțe, să candideze sub aparența de independență la alegerile prezidențiale și Călin Popescu Triceanu ia decizia fatală de a se retrage din cursă și de a face o alianță electorală cu Pro România în vederea susținerii lui Diaconu. Dar Ponta pune o condiție. ALDE să se retragă de la guvernare. Și să intre în opoziție.

În felul acesta, iată, Călin Popescu Tăreanu, lăsându-se amăgit de un cântec de sirenă, oferă totul fără a mai primi nimic. Gestul este neașteptat, bulversant și descurajator pentru membrii ALDE. Iar aceștia decid să recurgă la o formă nemaiîntâlnită de rezistență.

Sunt sute și sute de poziții ocupate de membri ALDE în administrația centrală, în administrația locală, în deconcertate, în consilii de administrație, în consilii generale, ca rezultat al algoritmului puterii încheiat cu PSD. După cum toată lumea a observat, unul dintre membri Cabinetului a refuzat să cedeze portofoliul Minsterului Afacerilor Externe și rămas pe poziții. Cu o abilitate de care nu o bănuiam, premierul Vioorca Dăncilă a păstrat-o în funcție. A fost un semnal pentru toți ceilalți. Nu mă refer aici la minștri. Aceștia au rămas și ei pe poziții. Aproape nimeni nu a demisionat. Pur și simplă Călin Popescu Tăriceanu a renunțat la a guverna împreună cu PSD, își pierde azi poziția de președinte al Senatului, nu mai candidează pentru funțcia prezidențială și, în schimb se alege cu un partid practic înghițit de PSD. Restul urmând să fie înghițit de Pro România. Vreau să mă fac bine înțeles. În general, un partid politic își promovează în funcțiile pe care le-am amintit mai sus cei mai valoroși membri. Ei bine, astăzi, cei mai valoroși membri ALDE îl părăsesc pe Tăriceanu și rămân în barca PSD.

Și ar fi bine ca lucrurile să se sfârșească aici. Dar dacă, Doame ferește, va mai exista un episod? Să ne amintim. Nu cu mult timp în urmă, procurorul general a solicitat un aviz al Senatului României în vederea punerii sub anchetă a lui Tăriceanu. În cazul unui dosar penal inventat sau nu. Între timp, i-a fost întocmit un al doilea dosar penal, pentru care nu există până în prezent vreo solicitare. Cu sprijinul parlamentarilor PSD, Călin Popescu Tăriceau a avut câștig de cauză. Solicitarea procurorului general a fost respinsă. Dar dacă vine o nouă solicitare? Ce se va întâmpla în condițiile în care Tăriceanu din aliat s-a transformat în inamic al PSD?

Această istorie politică extrem de perversă ar putea continua și azi. Care ar fi efectele în plan politic dacă, de pildă, pe locul rămas vacant de președinte al Senatului României, ar fi instalat senatorul ALDE Daniel Zamfir? Eu unul nu m-aș mira deloc dacă se va întâmpla așa. Ar fi o nouă lovitură de maestru dată de stafful doamnei Viorica Dăncilă. Ca să vezi unde poate duce un cântec de sirenă.

Sorin Rosca Stanescu