Agonia lui Herr Daum

• Tweet

Oare cine nu s-a bucurat de acel 3-2 cu Chile?! Și cine n-a înțeles că revenirea noastră de la 0-2 n-a fost nici pe departe meritul lui Christoph Daum, ci strigătul de disperare al echipei naționale, umilită în întregul ei de răbufnirea sfidătoare a neamțului pribeag, eșuat printr-un accident dubios la cârma reprezentativei României?

Importat cu surle și trâmbițe, plătit regește și ridicat în slăvi de o federație habarnistă, pensionarul cu blazon mâncat de molii a sictirit pe toată lumea, dând vina pentru necalificare exclusiv pe jucători! Nu mai lipsea mult să se și bată cu pumnul în piept pentru victoria din amicalul cu Chile, deși, exact ca la Varșovia, ne apăraserăm până la 0-2, iar după prima jumătate de oră oaspeții rămăseseră în 10. Reamintesc momentul pentru că, de atunci încoace, văd că gloaba bătrână explică și nemților, și polonezilor, și tuturor celor care nu mai pricep ce e cu naționala României că el, singur, nu putea face mai mult. Sau, mă rog, doar el și cu Burleanu, cel care, ne semnalează tot Daum, ar fi luat FRF cu minus nu-știu-cât în buget, ducând-o la plus o mulțime de milioane. Ei nu zău?!

Din câte-mi amintesc eu, misiunea lui Christoph Daum nu era de contabil al federației și nici de director tehnic, însărcinat cu reorganizarea fotbalului românesc, ci doar cu calificarea echipei naționale la Cupa Mondială din 2018. Obiectiv ratat în mod lamentabil și fără echivoc, deși văd că mai există hăbăuci care invocă în titluri barajul - Fata Morgana, la care nu putem ajunge nici cu matematica unor filologi. Mai mult chiar, s-a iscat o veritabilă dezbatere publică pe tema Daum: rămâne încă doi ani sau pleacă, iar dacă e să plece, o face acum sau stă până la terminarea contractului, în noiembrie?

Bineînțeles că Moș Tăgârță - care vrea să-și păstreze jobul, tânjind și la o porție de mălai suplimentară- turuie vrute și nevrute, ba a ajuns să se declare și mai român decât românii! Povestea cu oferta de vreo 2,5 milioane de dolari din Golf, pe care ar fi refuzat-o, e un basm de adormit copiii, cum și turcii de la Goztepe i-au transmis că nu-i interesează, după ce vor fi văzut și ei cum a ratat calificarea noastră. În consecință, Herr Daum devine liber de contract, dar federația spune că l-ar ține, totuși, până la încheierea acestei campanii ratate, ca să nu-i plătească niște clauze de reziliere. Deși, dacă mă întrebați pe mine, vorba aia, unde am dat mia, merge și suta, numai să scăpăm de pacostea asta, cu toate că ar merita ca măcar rezilierea să le fie imputată celor care ne-au pricopsit cu el!

Oricum, nu văd ce rost ar mai avea să-l ținem pe Moș Blabla până la toamnă, în loc să câștigăm timp prețios readucând la națională un antrenor român. Slavă Domnului, avem de unde alege, pentru că par disponibili și cei doi Lucescu, și Pițurcă, iar prin târg mai umblă vorba că Burleanu ar pregăti o ofertă chiar și pentru Hagi, deși ar trebui să fie conștient că Gică n-ar veni nici mort fără să şi-l ştie alături pe celebrul lui cumnat. Dar Gică Popescu și-a anunțat revenirea în condiții mai speciale, convenind cu ceilalți tricolori din generaţia de aur să intre în bătălia pentru întreaga conducere a fotbalului românesc, nu doar a echipei naționale. Or, tocmai cu gândul la ce-l așteaptă în această confruntare de anul viitor, Răzvan Burleanu ar trebui să încheie socotelile cu vechitura defensivă, să aducă la prima reprezentativă, pentru meciurile din toamnă, un profesionist român, o mână de maestru dintre cei care cunosc jucătorii și valoarea lor și cu care putem privi înainte cu optimism. Fără să mai pierdem timpul cu agonia lui Herr Daum !

Horia Alexandrescu
(Text preluat din România literară)