Adrian Năstase are haz

• Tweet

Adrian Năstase are reputația unui om cu umor. Recentul „privilegiu" al apariției la televiziunea Antena 3 (acest CNN mioritic al „breiching niuzului" permanent) i-a oferit ocazia de a aduce o nouă dovadă în susținerea faimei sale.

Declarația sa referitoare la starea PSD a reținut, pe bună dreptate, atenția, fiind demnă de o antologie a umorului negru. Iat-o: „Echipa actuală a încercat să scoată şi a reuşit să scoată partidul de la reanimare după seria de înfrângeri. Eu sunt un tip optimist, practic se readuce în circuitul public un partid important. Lucrul acesta este evident, iar programul politic anunţat astăzi, cu câteva dintre elementele pe care le-aţi observat, după părerea mea ar trebui să ne facă să fim optimişti în legătură cu direcţia în care evoluează partidul şi probabil că Vasile Dâncu a avut o anumită contribuţie aici."

„Echipa actuală"? De vreme ce Vasile Dâncu „a avut o anumită contribuție" la schimbarea direcției de deplasare a PSD, fără ca Marcel Ciolacu, un „lider de / în comă", să fi fost lăsat în continuare la reanimare, deducem că aluzia se face la tandemul Ciolacu-Dâncu. Care nici actual, nici echipă nu e. Un Harap sereist care hrănește cu jăratec virtual armăsarul din vremuri apuse al bătrânului Roșu-Împărat, astăzi gloabă răpciugoasă în herghelia unei stângi falimentate.

Cât privește direcția, Adrian Năstase ne dă doar punctul de plecare: salonul de reanimare, unde PSD s-ar fi aflat după „seria de înfrângeri".

Despre ce înfrângeri o fi totuși vorba? Probabil despre cele de la alegerile europarlamentare și cele prezidențiale, care constituie o serie scurtă. Ea nu include și condamnarea cu caracter politic a Președintelui PSD, întrucât aceasta este o „victorie a statului paralel" cu care, în procesul evoluției sale „promițătoare", partidul s-a identificat ulterior decapitării sale.

Cu mult mai lungă era seria înfrângerilor patronate în Ardeal de grupul de la Cluj, dar asta este o poveste mai veche la care desigur dl Dâncu va ști să revină și al cărui secret de fabricație îl va transfera pro bono (adică gratis) întregului partid.

Incapacitatea PSD, sub conducerea lui Marcel Ciolacu, de a păstra guvernarea, de a-i obliga pe Președintele Iohannis și „guvernul său" să respecte Constituția sau de a împiedica instaurarea covidocrației, poetic denumită de el "dictatură medicală", nu sunt înfrângeri, ci capitulări, trădări sau aranjamente de maidan politic.

Cum numai aceste fapte de bravură s-au petrecut de la „seria de înfrângeri" mai înainte amintită, rezultă că tratamentul aplicat ciumei roșii la salonul de terapie intensivă al lui KWI a dat rezultatele dorite. Punctul terminus al noii direcții este astfel clar. Ne aflăm într-un caz în care drumul de la reanimare merge la morgă.

Și asta readuce, după cum bine observă Adrian Năstase, „în circuitul public un partid mare". Este vorba, desigur, de circuitul cimitirelor, al serviciilor de pompe funebre și al cărților de istorie. Din izolarea secției de terapie intensivă, stânga pesedistă trece în eternitate. Ce își putea dori mai mult dreapta liberal-corporatistă?!

„Programul politic anunțat" de „echipa" anterior pomenită îi oferă motive de optimism dlui Nastase. Strașnic umor! O zicere demnă de emisiunea „Copiii spun lucruri trăznite".

Când oamenii sunt isterizați de botnițele impuse de guvernul PNL, cu complicitatea PSD, când falimentele micilor afaceri curg râu și șomajul crește, iar legile pesediste, promovate de ochii lumii, pentru a suplini imobilitatea guvernării de care stânga a fugit, cad ca popicele la CCR, când parlamentarii așa zis social-democrați au lăsat drepturile cetățenilor exclusiv pe mâna miniștrilor liberali, pentru care acestea sunt un moft, și au transformat Avocatul poporului si CCR în cameră decizională a puterii legislative abandonate, când reprezentanții „marelui partid" în diverse instituții acceptă că acesta este campionul corupției și cântă ode justiției politizate, vinovată de distrugerea elitelor naționale, afirmarea sobră a iluziei că poporul se mai lasă (se)dus de lectura răvașelor ideologice și compunerilor programatice, sau că inițiative de tipul modificării Constituției pentru a interzice poporului să aleagă penalii „statului de drepți" în funcții publice, pot (re)deștepta entuziasmul electoral, sunt de un umor fabulos.

După ce Marcel Ciolacu & Co au tot anunțat azi că vor face mâine ceea ce au negat sau uitat poimâine, mai poți oare spera să aduni susținătorii dezamăgiți cu un manifest politic scris de perdanții cronici și fluturând demagogic drapelul „patriotismului economic" cu mâna celor legați de capitalul străin precum spânzuratul de laț? Adrian Năstase nu poate fi atât de naiv. El este doar ironic. Acest program nu este decât un epitaf.

În acest context, optimismul lui Adrian Năstase, desigur o glumă, nu și-ar putea avea explicația decât în ideea că trecerea actualului PSD de la reanimarea eșuată la cele veșnice, igienizează spațiul politic deschizând perspectiva nașterii unei noi stângi democrate, a ivirii unui PSD după PSD. Viitorul ne va spune dacă așa va fi sau nu.

Până atunci, întrucât „echipa actuală" nu are cum transforma reanimarea în renaștere, constatările hazlii ale seniorului de la Cornu nu mi-au indus optimismul. În schimb, mi-au creat o imensă bună dispoziție.

Adrian Severin