• Tweet

La 8 iunie 2019, cetățenii cinstiți au sperat că pentru Moldova s-a încheiat o epocă în care au domnit furtul și capturarea instituțiilor de drept din stat. Mai presus de toate, moldovenii și toate puterile externe au sperat că dispariția celui cunoscut drept „Păpușarul politicii moldovenești" va duce la restabilirea normalității și reformarea din temelii a țării.

De Păpușar s-a scris și s-a vorbit mult în Moldova și în afară, mai în șoaptă, mai direct, dar omul e cunoscut și nici nu merită să-i fie pomenit numele. Odată cu fuga sa rușinoasă din țară, mulți au crezut că vor mai auzi de acest infam personaj doar în sentințele judecătorești în care va primi zeci de ani de pușcărie.

Din păcate, acum la primele alegeri libere, se dovedește că nu Păpușarul era marea năpastă a politicii de pe Bîc, ci Sistemul clientelar - crâncen și extins - pe care l-a creat în toată societatea, de la cinovnicii de la Chișinău până la ultimul șef de sat. De frică, pentru bani, din prostie sau multă răutate, mulți au fost cei prin care Păpușarul a lucrat pentru distrugerea speranțelor moldovenilor.

Ceea ce nu au înțeles nemții, rușii și americanii este că nu e suficient să schimbi un om ca să reformezi un stat. Păpușarul trebuia să plece. Este cert. Dar în urma lui au rămas executanții, unii dintre ei încă legați ombilical de el. Prin ei sistemul supraviețuiește, iar Păpușarul încă bântuie Moldova.

La vremuri noi...tot ei!

Actualele alegeri locale sunt primul exercițiu electoral liber și prima șansă de a schimba realmente politica - așa cum se simte ea la nivelul cetățeanului, la firul ierbii. Moldovenii vor și merită aleși locali curați și de bună-credință care să le asculte și să le rezolve problemele. Dar mai înainte, vor și merită oameni independenți, neprinși în caruselurile de bani și interese puse în scenă de Păpușar.

Dar de ce în așa condiții și cu așa șansă de a schimba Republica persistă totuși lehamitea față de politică în rândul alegătorilor și - mai grav - în rândul tinerilor? Pentru că, la o privire la mai atentă asupra unora dintre candidați, găsim mulți lupi în lână de oi. Să luăm un exemplu. Chișinău. Capitala țării și orașul al cărui primar are cea mai mare legitimitate după președintele Republicii. Bătălia strânsă se dă între Ceban și Năstase pentru fotoliul de primar. Aparent, doi candidați fără legătură cu Păpușarul sau partidul lui.

Năstase nu stă bine în sondaje, situația similară cu cea de la scrutinul precedent, pe care l-a câștigat în cele din urmă, dar victoria i-a fost furată de Sistem care printr-o justificare absurdă a invalidat alegerile. Tot ca în 2018, Năstase trebuie să-l înfrunte pe socialistul Ceban care promite o transformare completă a Chișinăului și se promovează agresiv ca om nou al politicii și bun gospodar.

Dar cine este de fapt Ion Ceban?

Veșnică speranță socialistă, cinovnic de-o viață și mereu în umbra domnului Președinte și a doamnei Zina, Ceban este un politician orgolios dar căruia soarta i-a fost potrivnică și i-a refuzat mereu o poziție importantă în stat. Și dacă Partidul nu i-a dat niciodată șansa să se afirme, atunci de ce să fi refuzat mâna întinsă de Păpușar? De ce să fi refuzat bani și intrare la cel care conducea Moldova?

Despre Ceban s-a spus mereu că este una dintre persoanele supuse Păpușarului, o marionetă manevrată abil căruia acum, la aceste alegeri, i s-a dat ordin să devină un instrument al răzbunării. Ceban este, fără îndoială, instrumentul prin care Păpușarul urmărește să se răzbune în primul rând pe Năstase și apoi pe toți opozanții care au îndrăznit să-l înfrunte și să încerce să-i smulgă puterea.

Faptele vorbesc...și documentele nu mint!

Prin modul de lucru care ne aduce aminte de metehnele sovietico-bolșevice și de filmele mafiote, Ceban își construiește toate alibiurile necesare pentru a putea nega orice legătură cu Păpușarul. Cu toate astea, deși Ceban și familia sa sunt preocupați să aibă o imagine curată ca lacrima, de oameni gospodari și strângători, iată că adevărul este altul. Ca orice moldovean cinstit care își permite concedii în afara țării, doamna Tatiana Ceban a plecat la odihnă pe unul dintre litoralurile europene, mai la sud de Dunăre.

Până aici nimic strașnic în toată această aventură. Însă, recent, am intrat în posesia unor boarding-pass-uri (FOTO mai jos), care arată clar că în perioada respectivă doamna Ceban s-a îmbarcat într-un zbor al companiei WizzAir și a zburat tocmai la Londra. Coincidență sau nu, în acea perioadă și Păpușarul își începea exilul tot în frumoasa capitală britanică - după cum se lăuda public chiar finul Candu că a fost la Londra pentru o audiență cu Regele.

Se pare că scopul vizitei doamnei Tatiana la Londra a fost acela de a prelua instrucțiuni pentru mult mai cunoscutul său soț, dar și fonduri care să-l ajute pe acesta să obțină primăria Chișinăului. Același tipar ca anul trecut. Cel mai probabil, Păpușarul și Ceban au sperat că Tatiana este o prezență mult mai agreabilă și, evident, discretă, care nu se află în ochii presei și nu ocupă o funcție publică care să o expună privirilor curioase.

Așadar, în timp ce la 2 iulie domnul Ceban se afla într-o vizită oficială chiar la București (sesizați ironia), ca membru al delegației conduse de premierul Maia Sandu, și unde socialistul probabil că încerca să convingă autoritățile române că PSRM este dedicat parcursului european al Republicii noastre, soția pleca spre o vizită mult mai puțin oficială la Londra (din Bulgaria) pentru a-și ajuta soțul să comploteze la capturarea statului moldovean și oprirea oricărui parcurs democratic al țărișoarei noastre. Pe 18 iulie se pare că doamna Tatiana a revenit în Republica noastră. Oare ce mai este nevoie să facem pentru a beneficia și noi de măcar câtuși de puțin respect din partea celor care ne conduc?