S.I.E. fără pictorul tectonic DJ Vasile

• Tweet

A trecut aproape neobservată recenta despărțire a Serviciului de Informații Externe (SIE) de Costache Vasilică Sarcă, unul dintre adjuncții directorului instituției. Nu de alta, dar generalul (ridicat de Klaus Iohannis la patru stele) DJ Vasile, cum era poreclit Sarcă la locul de muncă, nu s-a remarcat cu nimic deosebit în afară de câteva expoziții de pictură în țară și în străinătate, acestea fiind, după cum spun gurile rele, principala sa îndeletnicire din ultimii ani.

Rămas fără director din 2016, după demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu, Serviciul de Informații Externe a fost dat în grija altui adjunct, generaloidulul Silviu Predoiu, prietenul lui Sarcă. În ultimul deceniu, cuplul imbatabil Predoiu-Sarcă a tăiat și a spânzurat în SIE, manevrând cursul politicii românești cu informații din dosarele nepredate ale vechii Securități. Despre Sarcă presa centrală a speculat că generalul a fost, în era pesedistă, cel careîmpărțea banii de „operativ", de la bugetul invizibil al Serviciului de Informații Externe. Fost spion sub acoperire diplomatică la Praga și Bratislava, alături de Predoiu, Sarcă a condus mai bine de un deceniu, un serviciu secret partener cu instituții echivalente din NATO și Uniunea Europeană. Plecarea generalului Sarcă din fruntea SIE ar putea reprezenta începutul unei reforme prea mult așteptate în spionajul extern. Urmează debarcarea colegului său de Birou director, generalului Silviu Predoiu.

Ofițerul de spionaj extern

Vasilică Sarcă, în vârstă de 60 de ani, a absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Transporturi în anul 1984. În intervalul 1987-1989, generalul ar fi urmat un curs de informaţii externe. Aici trebuie să remarcăm faptul că, în perioada în care Sarcă se delecta la cursurile vechii Securități (este vorba, probabil, despre cursurile de lungă durată ale Securității, cu scoatere din producție, de la Brănești), ca să intri în CIE (cum se numea SIE înainte de 1989), trebuia să ai ori o pilă la nivel înalt în aparatul de stat comunist, ori să fi trecut printr-un proces riguros de selecție, care dura mai mulți ani. Presa centrală a observat de-a lungul timpului că, înainte de Revoluție, DJ Vasile urmase o școală creată în anii ‘70 de generalulde securitate Ion Mihai Pacepa, folosită ulterior de Nicolae Pleșiță pentru lupta și îndoctrinarea tinerilor ofițeri de informații externe, împotriva structurilor euroatlantice.
Pentru întregirea studiilor sale aprofundate în domeniul securității naționale, Sarcă a urmat în 2005 cursuri post universitare de management la ASE, apoi cursurile Colegiului Naţional de Apărare, o fabrică de diplome patentată de alți urmași ai Securității. Conform cv-ulu publicat pe site-ul SIE, Vasilică Sarcă a fost ofițer operativ de informații în perioada 1990 - 1992, iar în perioada 1992 - 1997 a fost trimis în misiune externă de lungă durată și a deținut următoarele funcții:
1997 - 2000 - ofițer operativ informații (șef birou)
2000 - 2001 - locțiitor șef direcție (Secretariatul General)
2001 - 2004 - șef direcție (Secretariatul General)
2004 - 2005 - șef direcție generală (Resurse Umane)
Cam atât cu aiurelile postate de SIE pe propriul site despre activitatea laborioasă a generalului de 4 stele Vasilică Sarcă.

Diplomatul Vasilică

Pentru cei mai curioși dintre noi, documentele Ministerului Afacerilor Externe (Anuarul Diplomatic și Consular al României și alte documente) arată că Vasilică Sarcă (mai apare în documente cu numele de Șarcă), fostul adjunct al directoruluiSIE, s-a născut pe data de 20 mai 1958, la Brăila. A absolvit Institutul Politehnic București. Între ‘82 și ‘87, generalul a fost inginer la Institutulde Cercetări Transporturi. Tot în 1982, Sarcă apare în documentele MAE cu gradul diplomatic de viceconsul. Același personaj figurează în perioada1987-1992 la Ministerul Comerțului și Turismului. Conform Anuarului Diplomatic și Consular, tipărit de MAE, Sarcă reapare ca viceconsul la Consulatul al României din Bratislava, începând cu data de 15.04.1992. Asta ca să lămurim problema misiunii externe de lungă durată din biografia oficială. În 1993, Sarcă activa ca secretar II la Ambasada României de la Praga, adică a spionat mai bine de 5 ani în Cehia şi în Slovacia, surorile noastre europene. În 2007, la întâlnirea anuală a diplomaților români de la hotelul Mariott, din capitală, Vasilică Sarcă a fost surprins de aparatele de fotografiat ale jurnaliștilor printre ambasadori și consuli. Ulterior avea să i se alăture și colegul de la SIE, generalul Silviu Predoiu.

Un om „sensibil"

...așa își caracteriza soțul doamna Sarcă, profesoară la Academia de Studii Economice, în iunie 2007, cu prilejul deschiderii expoziției de pictură "Vasilică Sarcă" de la Galeria Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I". Florian Coldea, fost primadjunct SRI, Gheorghe Fulga, fost șef SIE sau generalul Silviu Predoiu, s-au numărat printre personalitățile informative „pontate" la vernisaj. Sarcă a profitat de ocazie și le-a povestit oaspeților cum a învățat să picteze... „la post". A fost odată ca niciodată spion la Praga, în anturajul lui Vaclav Havel, un cerc de diplomați de la Institutul Cultural din capitala cehă. Generalul Sarcă l-a avut ca maestru într-ale picturii pe Viorel Mărginean. Presa a scris la vremea aceea că pasiunea lui Vasilică pentru artă vine din vremurile în care servea umil PSD-ul. Prieten apropiat al fostului premier Adrian Năstase, mare amator de chinezării, și al „șefului de protocol" generalul SIE Marcel Alexandru, Sarcă se specializase în dibuirea posesorilor de cărți rare pentru colecționarul numărul unu al țării, Adrian Năstase. Se pare că generalul-pictor dispunea de o listă cu cei mai importanți colecționari de opere de artă, pentru că, în negurile comunismului, Direcția Securității Statului îi catalogase cu grijă pe aceștia. La toate acestea s-a adăugat și prietenia generalului cu graficianul Gabi Pendea, directorul „Muzeului Cărților Rare".

„Vasile Sarcă este exponentul unui tip de artisticitate, care rezumă, miraculos și cuceritor de simplu, ethosul unui popor, născut la confluența dintre Orient și Occident", scrie criticul de artă Corneliu Antim despre generalul-pictor. Vasilică Sarcă a avut parte de cel puțin șase expoziții personale. Una dintre acestea, intitulată "Viziuni Tectonice" a fost găzduită în 2016, în spațiile Institutului Român și de Cercetări Umaniste de la Veneția.

Secretul longevității pictorului la conducerea spionajului extern

La începutul lunii aprilie 2006, redacția ziarului Gardianul a primit o vizită neașteptată. Adjunct al directorului SIE la vremea aceea, general-maior Vasilică Sarcă se instalase comod în biroul fostului director Gabriel Stănescu. Nu știm ce s-a discutat în birou. Cert este că, în anul 2008, după ce a fost îndepărtat cu ceva scandal de la conducerea ziarului, Stănescu a ajuns consul general al României la Marsilia.

Iată ce nota presa centrală în perioada aceea despre Sarcă și acoliții săi :
„Sarcă a progresat tot pe vechea sa îndeletnicire : plimbatul dosarelor, ca adjunct al şefului direcţiei Secretariat, apoi director plin. Dar să nu credeţi că era un post anost, nu ! În cadrul direcţiei funcţiona Arhiva SIE, locul în care se aflau, şi încă se mai află toate dosarele secrete ale SIE din ultimele decenii, practic de la înfiinţare. Ce sursă nepreţuită de informaţii şi de putere viitoare!

Culmea coincidenţei, din 2003 arhiva a trecut, unde credeţi, la Direcţia de securitate internă, la colegul şi amicul Predoiu. Să se împărtăşească şi el din misterele nepătrunse ale dosarelor arhivei, tocmai bune pentru pregătirea viitorilor paşi înainte. Şi ocazia a venit. După schimbarea din 2004, cine ajunge Comandant Suprem ? Chiar un politician care, după cum reieşea dintr-un dosar foarte bine ascuns în arhivă, era noua încarnare a unui ofiţer SIE sub acoperire, aflat cândva la post la Anvers. Şi cine cunoştea acest lucru mai bine decât cei doi : stăpânul în funcţie şi cel precedent al 'dosarului' ! Dar şi proaspătul locatar de la Cotroceni a aflat-o curând, întrucât nişte ziarişti incomozi, stârniţi de fostul preşedinte Constantinescu, au început să-l preseze dezgropând problema trecutului în Securitate al lui Băsescu. Dar arhiva SIE a rămas impenetrabilă, iar comunicatul emis de instituţie a fost 'mormânt' - nu avem nici o dată despre Băsescu. Recunoştinţa băsesciană a venit repede. În noiembrie 2005, printr-o manevră fără precedent în analele reorganizării unui serviciu secret, şi de fapt a unei instituţii cât de cât importante pentru ţară, toţi cei patru adjuncţi ai lui Fulga au fost demişi, dar nu şi Fulga.

Băsescu a făcut loc promovării celor doi generali Predoiu şi Sarcă, care îşi dovediseră loialitatea, ţinând sub obroc dosarul fierbinte, şi care aveau potenţial de a servi cu devotament şi în viitor. Dinspre Fulga nu era nici o problemă, în toată cariera sa în fruntea SIE nu fusese decât un ascultător executant al ordinelor de la Cotroceni, fără cea mai mică iniţiativă, şters şi gata la orice compromis pentru a-şi apăra scaunul. Putea fi încă tolerat în funcţie, fără a fi periculos.

Ei, şi acum Preşedintele Băsescu putea face o alegere, cine sa fie prim-adjunct, Predoiu sau Sarcă ? Alegerea s-a impus de la sine: cine ţine la băutură, vorbeşte 'colorat', are un repertoriu inepuizabil de bancuri porcoase, şi se laudă cu isprăvile sexuale ? General Silviu Predoiu, la ordinul dvs ! Şi Predoiu a fost numit prim-adjunct! Sarcă s-a mulţumit cu poziţia secundă, şi şi-a putut manifesta pe deplin personalitatea şi inteligenţa: SIE s-a pricopsit cu un adjunct care pictează în birou, îşi prezintă cu modestie opera pe şevalet. Stilul său preţios, dar găunos, de exprimare s-a făcut rapid remarcat în instituţie. 'Reforma SIE', o vorbă de dânsul inventată, cu care abureşte de vreo 6 ani atât pe şefi cât şi pe cadrele SIE. Scheme, diagrame şi trasee de carieră, vorbe de care nu s-a ales nimic şi pe care nu le-a promovat în proiectul legii ofiţerului de informaţii aflat în prezent în dezbaterea parlamentului. Drept recunoştinţă, subalternii i-au găsit rapid porecla : DJ Vasile!"

Eduard Ovidiu Ohanesian

DOCUMENTE ATASATE AICI