În România, niciun dig de apărare împotriva inundațiilor nu are autorizație de funcționare, iar jumătate dintre baraje funcţionează neautorizat

• Tweet

Capacitatea infrastructurii de protecție împotriva inundațiilor este afectată semnificativ în România, atât în ceea ce privește prevenirea riscului de inundații, cât și în perspectiva limitării efectelor produse de acestea pe teritoriul țării, relevă un audit al performanței realizat de Curtea de Conturi la entitățile responsabile cu gestionarea riscului la inundații.

Potrivit datelor analizate de auditorii publici externi, sistemul de protecție împotriva inundațiilor nu este complet funcțional din cauza insuficienței resurselor financiare, umane și materiale alocate. Această situație a condus în timp la o întreținere necorespunzătoare a infrastructurii pentru protecția împotriva inundațiilor, precum și la nefinalizarea unor obiective de investiții începute în urmă chiar și cu 30 de ani.

Misiunea de audit al performanței a urmărit evaluarea eficienței și eficacității programelor, acțiunilor și măsurilor întreprinse pentru prevenirea riscului de inundații, răspunsul și refacerea după efectele produse de acestea pe teritoriul României, în perioada 2014-2021. În cadrul misiunii a fost analizat modul în care Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, în calitate de autoritate responsabilă cu rol principal, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în calitate de autorități responsabile cu rol secundar și Agenția Națională „Apele Române" și-au desfășurat activitatea potrivit responsabilităților specifice în domeniul managementului riscului la inundații.

Conform raportului de audit, mai mult de jumătate din cele 2013 baraje existente la nivel național funcționează fără autorizație (809) sau au autorizația de funcționare în condiții de siguranță expirată (221). Inexistența unei autorizații de funcționare în condiții de siguranță nu implică și avarierea implicită a acestor lucrări în cazul unor inundații, procesul de autorizare/reautorizare fiind unul continuu, însă barajele care nu beneficiază de lucrări de întreținere și reparații, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidromecanice pot reprezenta pericol la viituri, în funcție de starea acestora, cu riscul unor accidente cu efecte negative asupra siguranței populației și bunurilor din zonă.

În cazul digurilor de apărare împotriva inundațiilor nu există nicio autorizație de funcționare în condiții de siguranță, una dintre cauze fiind lipsa atestării experților care să evalueze starea de siguranță în exploatare a acestora.

De altfel, lipsa acută de specialiști în domeniul hidrotehnic conduce la imposibilitatea aplicării, conformării și respectării în integralitate a măsurilor și responsabilităților privind evaluarea stării de siguranță în exploatare, verificarea respectării exigențelor de performanță referitoare la siguranță și comportarea în timp a construcțiilor.

În domeniul elaborării și omogenizării normelor privind așezările umane, inclusiv pentru zonele expuse la inundații, au fost întreprinse acțiuni semnificative, însă activitatea privind verificarea modului de respectare a acestor norme este afectată de numărul redus de personal cu atribuții de control în acest domeniu.

Valorificarea hărților de hazard și de risc la inundații la nivelul unităților administrativ teritoriale, prin includerea în documentația de amenajare a teritoriului, în scopul adoptării unor categorii de măsuri pentru managementul riscului la inundații nu este una eficientă. Numai 438 de unități administrativ-teritoriale au finalizat aceste demersuri importante în vederea respectării regimului de construcții în zonele inundabile și evitării construcției de locuințe şi de obiective sociale, culturale sau economice în zonele potențial inundabile, astfel încât să se prevină pagubele potențiale generate de inundații.

În ceea ce privește intervenția în timpul inundațiilor, auditul a reținut că, la nivelul entităților auditate este organizat sistemul de management al situațiilor de urgență și se asigură coordonarea tehnică de specialitate a acțiunilor operative la nivel național. Cu toate acestea, pot interveni dificultăți în ceea ce privește operaționalizarea acestor sisteme generate fie de inexistența unei infrastructuri eficiente privind comunicarea internă și interinstituțională, fie de colaborarea defectuoasă între autorități. Un rol esențial în asigurarea activităților specifice și funcționarea sistemului de management al situațiilor de urgență în condiții de eficacitate îl reprezintă personalul specializat în domeniu, insuficiența acestuia sau gestionarea unor sarcini multiple putând crea dificultăți în derularea operațiunilor aferente unor inundații de amploare. În cadrul auditului s-a constatat faptul că entitățile auditate se confruntă cu o lipsă acută de personal specializat (din domeniile hidrotehnic/construcții, personal de control, personal operativ), în strânsă corelație cu numărul obiectivelor și complexitatea măsurilor de întreprins.

Procesul de evaluare a efectelor inundațiilor se bazează pe informațiile transmise de către comitetele locale pentru situații de urgență și de ceilalți deținători de lucrări. O comunicare greoaie cu autoritățile locale sau cu celelalte instituții cu responsabilități pe domenii de competență poate conduce la imposibilitatea evaluării pagubelor într-un timp util care să permită măsuri urgente de refacere și reabilitare.

În perioada 2014-2021 au fost centralizate pagube produse de evenimente hidro-meteorologice periculoase în sumă totală de 8.847.974,76 mii lei. Potrivit auditului, lipsa unei metodologii unitare la nivel național, de evaluare a pagubelor în urma producerii unor situații de urgență, conduce la posibilitatea ca valoarea financiară totală a pagubelor să nu reflecte realitatea, cu implicații în valoarea sumelor alocate de Guvern din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.

Dintre recomandările formulate de Curtea de Conturi cu prilejul misiunii de audit al performanței menționăm:

• Analiza și redimensionarea, dacă este cazul, a structurilor de personal în strânsă corelație cu complexitatea măsurilor, acţiunilor și ţintelor stabilite în cuprinsul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații;
• Actualizarea cadrului legal;
• Intensificarea acțiunilor de prevenire și pregătire a autorităților și populației;
• Asigurarea de resurse financiare adecvate și oportune pentru investițiile în sistemul de apărare împotriva inundațiilor.