Motocicleta deținuților politici. Realizarea unică a trei ingineri români închiși în zarca Aiudului

• Tweet

Trei ingineri români, deținuți politici în închisoare din Aiud, au realizat în perioada de detenție grea o motocicletă unicat. Realizarea acestora pare șocantă în vremurile de azi, având în vedere realitatea în care trebuiau să lucreze cei trei specialiști.

Echipa era formată din inginerul Adrian Stâmbuleanu, fost director tehnic la IAR din Braşov, inginerul comandor Costel Nicolau, fost director tehnic al aeronauticii române în anii războiului şi inginerul Sorin Ţulea, pilot de încercare la IAR. Aceştia au fost ajutaţi de alţi 30 de deţinuţi, muncitori de elită din fostele uzine de avioane, reușind ca în perioada 1954 - 1955 să construiască de la zero o motocicletă viabilă.

Cererea a venit din partea Ministerului de Interne care i-a anunțat că vor avea la dispoziţie tot ceea ce au nevoie. Lista cuprindea, între altele, un cuptor de tratament, un strung de mare precizie, o freză universală, o maşină de rectificat, o maşină de rabotat, o masină de rectificat supape, aparate de măsură şi control, o masă plană de trasat. Toate acestea au fost instalate într-o încăpere a închisorii, în zona Aiud-Fabrică, unde lucrau cei trei ingineri și cu ajutoarele lor.

"La Aiud-Fabrică era foarte multă lume, erau specialişti, erau ingineri de mâna întâi, toată conducerea de la Reşiţa era acolo, toată conducerea de la Malaxa, o serie întreagă de mari ingineri care lucraseră pe la IAR Braşov şi aşa mai departe. Şi a venit o trăznaie mare, o trăznaie care pur şi simplu a încuiat conducerea, pe comandantul închisorii. Ordin: să proiectăm şi să executăm o motocicletă cu motor cu tot, în fabrică. Era ciudat. Ei, realizaţi că s-a făcut aşa ceva. S-a făcut un colectiv de 3 ingineri ca să proiectăm un motor de motocicletă şi să facem o motocicletă. Era acolo inginerul Stâmbuleanu Adrian, care fusese director tehnic la Uzinele IAR din Braşov, era generalul Costel Nicolau care a fost director tehnic la Aeronautice, şi cu mine", spunea Sorin Țulea.

Prima problemă, susține acesta, care s-a pus a fost a utilajelor. "Am făcut o listă. Am căpătat un strug de foarte mare precizie, o maşină universală de frezat, o maşină universală, un Tos cehoslovac, de rectificat, un cuptor de tratament termic, o presă hidraulică... Toate materiale din care se putea lucra un motor de motocicletă, trebuiau oţeluri, aliaje uşoare şi aşa mai departe.

Într-o zi intră un camion în curte şi dă de-a rostogolul jos 2 motoare de aviaţie rămase de pe la avionele de bombardament americane, de prin timpul războiului. Cică: Luaţi-le şi scoateţi materiale de aici. Şi atuncea, asta a fost bucuria mea, hai să demontăm motoarele, să le desfacem să vedem ce putem scoate din ele. A trebuit să facem scule speciale ca să putem demonta, că toate se demontau cu scule şi dispozitive speciale. Am făcut bucăţi motoarele alea şi am scos dinăuntru tot ce am crezut că se poate utiliza pentru construcţia motorului", afirma inginerul Țulea.

Proiectul de motor a fost făcut de inginerul Stambuleanu, cutia de viteză a fost făcută de Costel Nicolau şi restul instalaţiei şi motorul au fost făcute de Sorin Ţulea.

"Din supapele de la motoarele americane, restrunjite, am făcut supape pentru motocicleta noastră, din toată şurubăria motorului, pentru că erau oţeluri de foarte, foarte bună calitate, am făcut şuruburi de asamblare. Şi acuma se punea problema lucrării propriu zise, de anumite piese care nu se puteau face...

Ce am realizat acolo, când povestesc unui inginer, nu crede, că s-a realizat acolo turnarea centrifugală şi turnare sub presiune pentru aliaje de aluminiu făcute şi dispozitivele de turnare şi centifugare... Rezultatul a fost că de când a început toată povestea şi până când a fost gata făcut motorul au trecut vreo 8 luni de zile, da motorul a mers, i-am făcut un banc de încercare acolo şi a mers la 8.000 de ture. Şi au trimis să se proiecteze pe la diferite uzine din România, să facă un prototip de motocicletă şi pentru că au aflat că eram atâţia deştepţi la Aiud, s-a apelat şi la noi ăştia", a mai spus Sorin Țulea.

În final, s-a realizat o motocicletă în 2 cilindri, fiecare cilindru în 250 de cm cubi cu supape în cap, în 4 timpi. "Încercarea motocicletei am făcut-o eu prin curtea fabricii de la Aiud. Toţi deţinuţii şi gardienii au început să ţipe de admiraţie când au început să sară scântei din chiulasă, era aluminiul topit care ieşea afară prin gurile de aerisire şi care i-a stropit pe toţi, le-a ars hainele, sprâncenele, dar nimănui nu i-a păsat de asta. Toţi am fost bucuroşi că ne-a reuşit toată operaţiunea.

Când cineva se uita la motocicletă spunea că acum este scoasă dintr-o uzină. Singurul lucru care a fost cu păcăleală în toată treaba aceasta erau pedalele pe care trebuia să stea conducătorul şi care au nişte manşoane de cauciuc cu rizuri. N-am avut cauciuc atunci, şi le-am făcut din lemn. Le-am vopsit în negru, şi nici astăzi nu poţi să deosebeşti dacă sunt din lemn sau cauciuc. Toate materialele erau de ultracalitate, de provenienţă americană. Practic, nu cred că se găseau atunci în vreo fabrică de motociclete", a completat inginerul Sorin Ţulea.

După ce a fost eliberat din închisoare, Adrian Stâmbuleanu a revendicat motocicleta, care i-a fost data şi fost păstrată de acesta la locuinţa lui. De la moartea lui Stâmbuleanu, în 1986, a zăcut mult timp în aer liber fiind atacată de rugină. În 1998, Sorin Ţulea a salvat-o de trimiterea la topit și a donat-o Memorialului Victimelor Comunismului din Sighetul Marmaţiei. Fostul pilot şi inginer a decedat în anul 2005.

Sorin Țulea a fost arestat în 1948 și a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru "înaltă trădare". A fost încarcerat la Malmaison, Jilava Uranus, Aiud, Gherla, iar la eliberare a fost trimis cu domiciliu obligatoriu la Lătești.

Adrian Stâmbuleanu a fost arestat în iunie 1949 împreună cu alți lideri ai Partidului Social Democrat Independent. A fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru "crima de înaltă trădare". A fost eliberat în 1956, în baza unui decret de grațiere.

Constantin Nicolau a fost arestat în 23 februarie 1951 și condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru încercare de trecere frauduloasă a frontierei ("și-a pregătit acte false pentru a trece în Franța"). A fost eliberat la 8 octombrie 1955, prin grațierea pedepsei.