Marian Munteanu: Cum am fost eu securist și comunist. Rog a se răspândi fără milă!

• Tweet

De multă vreme, o serie de propagandiști (feisbuciști și mediatici), deranjați de rarele mele intervenții publice și aflați în criză de argumente, răspândesc cu sârg ideea că, din tinerețe, aș fi fost "comunist" și/sau "securist" - eventual, sub acoperire.

O cu totul altă părere au avut, însă... securiștii, care, ce să vezi, m-au arestat în repetate rânduri și m-au anchetat în anii comunismului. Pentru aceștia eram un "element cu preocupări ostile", "anti-comunist", angajat în "activități împotriva orânduirii socialiste", element care trebuia, desigur, "neutralizat". Redau mai jos (pentru început) câteva extrase din concluziile anchetelor efectuate de Departamentul Securității Statului în perioada 1988-1989. Raportul distinșilor colonei, finalizat în 8 dec. 1989 - semnat inclusiv de locțiitorul Șefului Securității, col. V. Ardelean - nu a mai produs consecințele firești (adică aruncarea mea în închisoare) pentru simplul motiv că, după doar câteva zile, regimul comunist s-a prăbușit. Ghinion!

Le-am înțeles frustrarea: nu au reușit să mă anihileze vreme de doi ani și nici să mă "neutralizeze" la timp, ce să-i faci! (Vor mai încerca ei o dată, aceiași securiști, să mă "neutralizeze" în iunie 90 - dar acesta este un alt episod, asupra căruia, de asemenea, voi reveni.) Netul și media abundă, la noi, de intervenții în linie "dreaptă" și aprecieri "anti-comuniste" ale unor penibili combatanți de bucătărie, specialiști, eventual, în "bătăliile" dă pă feisbuc, și care nu au habar despre ce a însemnat, cu adevărat, lupta anti-comunistă reală și riscul asumat al CONFRUNTĂRII cu poliția politică comunistă.

Nu am făcut niciodată tapaj cu acțiunile mele anti-comuniste, am considerat că o pledoarie de acest fel ar fi receptată ca o lăudăroșenie - mai ales că viața noastră publică a cunoscut o adevărată inflație de pretinși "dizidenți", "revoluționari" și alți "eroi" tip Agamiță Dandanache (cel cu "familia lui de la patuzsopt ").
Să fie foarte clar: nu am luptat și nu mi-am riscat viața și libertatea pentru a primi laude sau elogii. A fost doar modul în care am înțeles să fiu de folos Țării mele și să respect memoria înaintașilor mei. Nu am nevoie de recunoașteri publice, dar nici nu pot tolera la nesfârșit ca tot soiul de nulități obraznice să arunce cu acuzații mincinoase. Poate a venit timpul să încep să vorbesc și despre aceste lucruri. Și, vă asigur, am ce să spun.

PS: Extrasele anexate sunt din dosarul magistrului meu, Petre Țuțea, aflat la CNSAS.  Mai am destule documente și date concrete, pe care le voi prezenta public, cât de curând, poate chiar sub forma unui volum. Cei care vor avea răbdare să le parcurgă, vor înțelege mecanismul dezinformării și acțiunilor poliției politice de înainte și de după 1989.

Marian Munteanu