Mașina de sinucidere colectivă: Revenirea talibanilor la putere va fi încă un semn al sfârșitului imperiului american!

• Tweet

Dezastrul din Afganistan, care se va dezlănțui în haos cu viteza fulgerului în următoarele câteva săptămâni și va asigura revenirea talibanilor la putere, este încă un semn al sfârșitului imperiului american.

Cele două decenii de luptă, cele o mie de miliarde de dolari cheltuite de SUA, cei 100.000 de soldați desfășurați pentru a supune Afganistanul, gadgeturile de înaltă tehnologie, inteligența artificială, războiul cibernetic, dronele Reaper înarmate cu rachete Hellfire și bombe GBU-30 și dronele Global Hawk cu camere de înaltă rezoluție, Comandamentul pentru operațiuni speciale compus din rangerii de elită, SEAL și comandouri aeriene, situri negre, tortură, supraveghere electronică, sateliți, avioane de atac, armate de mercenari, infuzii de milioane de dolari pentru a cumpăra și mitui elitele locale și pentru a antrena o armată afgană de 350.000 de oameni care nu a dat niciodată dovadă de dorința de a lupta, nu a reușit să învingă o armată de gherilă de 60.000 de oameni care s-a finanțat din producția de opiu și din șantaj în una dintre cele mai sărace țări de pe glob.

La fel ca orice imperiu în descompunere, nimeni nu va fi tras la răspundere pentru acest dezastru sau pentru celelalte dezastre din Irak, Siria, Libia, Somalia, Yemen sau de oriunde altundeva. Nici generalii. Nici politicienii. Nici CIA și agențiile de informații. Nici diplomații. Nici curtenii servili din presă care servesc drept majorete pentru război. Nici academicienii și specialiștii în domeniu. Nici industria de apărare. Imperiile decadente "in faza terminala" sunt mașini de sinucidere colectivă. În imperiile târzii, armata devine imposibil de gestionat, nu răspunde de nimic și se autoperpetuează la nesfârșit, indiferent de câte fiasco-uri, gafe și înfrângeri vizitează asupra "carcasei" națiunii sau de câți bani jefuiește, sărăcind cetățenii și lăsând instituțiile de guvernare și infrastructura fizică în descompunere.

Tragedia umană - cel puțin 801.000 de persoane au fost ucise de violențele directe ale războiului în Irak, Afganistan, Siria, Yemen și Pakistan și 37 de milioane au fost strămutate în și din Afganistan, Irak, Pakistan, Yemen, Somalia, Filipine, Libia și Siria, potrivit Institutului Watson de la Universitatea Brown - este redusă la "o notă de subsol" neglijată.

Aproape toate cele aproximativ 70 de imperii din ultimii patru mii de ani, inclusiv imperiile grecesc, roman, chinez, otoman, habsburgic, imperial german, imperial japonez, britanic, francez, olandez, portughez și sovietic, s-au prăbușit în aceeași orgie de nebunie militară. Republica romană, la apogeul său, a durat doar două secole. America e gata să se dezintegreze cam în același timp. Acesta este motivul pentru care, la începutul Primului Război Mondial în Germania, Karl Liebknecht a numit armata germană, care l-a întemnițat și mai târziu l-a asasinat, "inamicul din interior".

Mark Twain, care a fost un adversar înverșunat al eforturilor de a planta semințele imperiului în Cuba, Filipine, Guam, Hawaii și Puerto Rico, a scris o istorie imaginară a Americii în secolul XX, în care "pofta de cucerire" a distrus "Marea Republică...[deoarece] călcarea în picioare a celor neajutorați în străinătate a învățat-o, printr-un proces natural, să suporte cu apatie același lucru acasă; mulțimile care au aplaudat zdrobirea libertăților altora au trăit pentru a suferi pentru greșeala lor".

Twain știa că ocupațiile străine, menite să îmbogățească elitele conducătoare, folosesc populațiile ocupate ca șobolani de laborator pentru a perfecționa tehnicile de control care migrează curând înapoi în țara de origine. Practicile coloniale brutale de menținere a ordinii în Filipine, care includeau o vastă rețea de spionaj, alături de bătăi, tortură și execuții de rutină, au fost cele care au devenit modelul de menținere a ordinii interne centralizate și de colectare de informații în Statele Unite. Industriile israeliene de armament, supraveghere și drone își testează produsele pe palestinieni.

Una dintre cele mai negre ironii este că imperiul american, condus de consilierul pentru securitate națională al lui Jimmy Carter, Zbigniew Brzezinski, a fost cel care a generat mizeria din Afganistan. Brzezinski a supervizat o operațiune secretă a CIA, în valoare de mai multe miliarde de dolari, pentru a-i înarma, antrena și echipa pe talibani pentru a lupta împotriva sovieticilor. Acest efort clandestin a marginalizat opoziția seculară și democratică și a asigurat ascensiunea talibanilor în Afganistan, împreună cu răspândirea islamului său radical în Asia Centrală sovietică, odată cu retragerea forțelor sovietice.

Peste ani, imperiul american avea să se trezească, încercând cu disperare să își distrugă propria creație. În aprilie 2017, într-un exemplu clasic al acestui tip de recul absurd, Statele Unite au aruncat "mama tuturor bombelor" - cea mai puternică bombă convențională din arsenalul american - asupra unui complex de peșteri al Statului Islamic din Afganistan, în care CIA investise milioane de euro pentru a-l construi și fortifica. Atacurile de la 11 septembrie 2001 nu au reprezentat o amenințare existențială pentru Statele Unite. Nu au fost semnificative din punct de vedere politic. Nu au perturbat echilibrul puterii globale. Nu au fost un act de război. Au fost acte de teroare nihilistă.

Singura modalitate de a lupta împotriva teroriștilor este de a-i izola în cadrul propriilor lor societăți. Am fost în Orientul Mijlociu pentru The New York Times după atentate. Cea mai mare parte a lumii musulmane era îngrozită și revoltată de crimele împotriva umanității care fuseseră comise în numele islamului. Dacă am fi avut curajul de a fi vulnerabili, de a înțelege că acesta a fost un război al serviciilor de informații, nu un război convențional, am fi fost mult mai în siguranță și mai siguri astăzi. Aceste războaie din umbră, așa cum au ilustrat israelienii atunci când au dat de urma asasinilor sportivilor lor la Jocurile Olimpice din 1972 de la München, necesită luni, chiar ani de muncă.

Dar atacurile au oferit elitelor conducătoare, dornice să controleze Orientul Mijlociu, în special Irakul, care nu a avut nicio legătură cu atacurile, pretextul pentru a realiza cea mai mare gafă strategică din istoria americană - invazia Afganistanului și a Irakului. Arhitecții războiului, inclusiv senatorul de atunci Joe Biden, nu știau prea multe despre țările invadate, nu au înțeles limitele războiului industrial și tehnocratic și nici efectele inevitabile care vor face ca Statele Unite să fie înjurate în întreaga lume musulmană. Ei credeau că pot implanta cu forța regimuri clientelare în întreaga regiune, că pot folosi veniturile din petrol din Irak, întrucât războiul din Afganistan se va încheia în câteva săptămâni, pentru a acoperi costurile de reconstrucție și că pot restabili în mod magic hegemonia globală americană. A făcut exact contrariul.

Invadarea Irakului și a Afganistanului, lansarea de bombe cu fragmentare asupra satelor și orașelor, răpirea, torturarea și întemnițarea a zeci de mii de oameni, folosirea dronelor pentru a semăna teroarea, a resuscitat jihadiștii radicali discreditați și a fost un instrument puternic de recrutare în lupta împotriva forțelor americane și NATO. Am fost cel mai bun lucru care li s-a întâmplat vreodată talibanilor și al-Qaeda.

În cadrul structurilor de putere au existat puține obiecții față de aceste invazii. Votul Congresului a fost de 518 la unu în favoarea împuternicirii președintelui George W. Bush de a lansa un război, singura disidentă fiind reprezentanta Barbara Lee. Cei care s-au pronunțat împotriva acestei pofte de sânge iminente au fost calomniați, li s-au refuzat platformele mediatice și au fost aruncați "în pustiu".

Istoricii numesc "micromilitarismul" drept "aventurismul militar autodistructiv al imperiilor târzii". În timpul Războiului Peloponesiac (431-404 î.Hr.), atenienii au invadat Sicilia, suferind pierderea a 200 de nave și a mii de soldați și declanșând revolte în întregul imperiu. Marea Britanie a atacat Egiptul în 1956 într-o dispută privind naționalizarea Canalului Suez și a fost umilită când a trebuit să-și retragă forțele, consolidând statutul naționaliștilor arabi precum Gamal Abdel Nasser din Egipt.

"În timp ce imperiile în ascensiune sunt adesea judicioase, chiar raționale în aplicarea forței armate pentru cucerirea și controlul dominațiilor de peste mări, imperiile în declin sunt înclinate spre manifestări de putere necugetate, visând la 'lovituri de maestru militare' îndrăznețe care să recupereze cumva prestigiul și puterea pierdute", scrie istoricul Alfred McCoy în lucrarea sa "În umbra secolului american: Ascensiunea și declinul puterii globale a SUA". Adesea iraționale chiar și din punct de vedere imperial, aceste operațiuni micromilitare pot genera cheltuieli hemoragice sau înfrângeri umilitoare care nu fac decât să accelereze procesul deja în curs. Lovitura de grație dată imperiului american va fi, după cum scrie McCoy, pierderea dolarului ca monedă de rezervă a lumii. Această pierdere va arunca Statele Unite într-o depresiune paralizantă și prelungită. Ea va forța o contracție masivă a amprentei militare globale.

Peisajul economic sumbru, cu decăderea și lipsa de speranță, va accelera o serie de patologii violente și autodistructive, inclusiv violente armate în masă, crime motivate de ură, supradoze de opioide și heroină, obezitate morbidă, sinucideri, jocuri de noroc și alcoolism. Statul va renunța din ce în ce mai mult la ficțiunea statului de drept pentru a se baza exclusiv pe poliția militarizată, în esență armate interne de ocupație, precum și pe închisori și penitenciare, care dețin deja 25% din prizonierii lumii, deși Statele Unite reprezintă mai puțin de 5 % din populația globală.

Dispariția SUA ca imperiu va veni probabil mai repede decât ne imaginăm. Atunci când veniturile se reduc sau se prăbușesc, subliniază McCoy, imperiile devin "fragile". O economie puternic dependentă de subvențiile guvernamentale masive pentru a produce în principal arme și muniții, precum și pentru a finanța aventurismul militar, va intra în picaj cu un dolar puternic depreciat, scăzând poate la o treime din valoarea sa anterioară. Prețurile vor crește dramatic din cauza creșterii abrupte a costului importurilor. Salariile în termeni reali vor scădea. Devalorizarea bonurilor de trezorerie va face ca plata deficitelor masive să fie costisitoare. Nivelul șomajului va urca la niveluri din epoca depresiunii. Programele de asistență socială, din cauza unui buget în contracție, vor fi reduse drastic sau eliminate. Această lume distopică va alimenta furia și hipernaționalismul care l-au adus pe Donald Trump la Casa Albă. Ea va genera un stat autoritar pentru a menține ordinea și, mă aștept, un fascism creștinat.

Instrumentele de control de la periferia imperiului, care fac deja parte din existența noastră, vor deveni omniprezente. Supravegherea în masă, abolirea libertăților civile de bază, poliția militarizată autorizată să folosească forța letală fără discriminare, utilizarea dronelor și a sateliților pentru a ne menține monitorizați și temători, împreună cu cenzura presei și a mijloacelor de comunicare socială, familiare irakienilor sau afganilor, vor defini America. Nu este primul imperiu care va avea această soartă. Este un sfârșit "familiar". Imperialismul și militarismul sunt otrăvuri care eradichează separarea puterilor, menite să prevină tirania, și stingă democrația. Dacă cei care au orchestrat aceste crime nu sunt trași la răspundere, iar acest lucru înseamnă organizarea unei rezistențe de masă susținute, americanii vor plăti prețul, și s-ar putea să-l plăteasca rapid.

Chris Hedges

Chris Hedges este un jurnalist laureat al premiului Pulitzer, care a fost corespondent timp de cincisprezece ani pentru The New York Times, unde a fost șef al Biroului pentru Orientul Mijlociu și șef al Biroului pentru Balcani al ziarului. Anterior, a lucrat în străinătate pentru The Dallas Morning News, The Christian Science Monitor și NPR. Este gazda emisiunii "On Contact" de la RT America, nominalizată la premiile Emmy.