Laogai - închisorile din China unde se recoltează organele deținuților!

• Tweet

Sistemul penitenciar Laogai din China a fost creat imediat după ce Mao Zedong și Partidul Comunist Chinez au ajuns la putere, în 1949, și există și astăzi în forma în care a fost gândit inițial.

Acest concept își are rădăcinile în ideologia revoluționară comunistă îmbinată cu viziunile tradiționale chinezești privind pedeapsa, și anume că un comportament antisocial (fie că este de natură penală sau politică) poate fi „reformat" și eliminat prin muncă forțată și reeducare. Mai degrabă decât să urmărească doar reducerea recidivei, comuniștii au căutat să transforme deținuții în „noii oameni socialiști", obligându-i să muncească în beneficiul statului și expunându-i la îndoctrinare ideologică, după cum se explică pe site-ul Laogai Research Foundation, ONG creată de Harry Wu, care a petrecut 19 ani într-un penitenciar Laogai fără să fi fost vreodată judecat.

Wu a fost eliberat în 1979, iar câțiva ani mai târziu a reușit să emigreze în SUA, unde a înființat fundația și Muzeul Laogai, în care expune pe larg cum funcționează sistemul prenitenciar-represiv chinezesc. Modelat inițial după Gulagul sovietic și creat chiar cu ajutorul sovietic, sistemul Laogai a favorizat tratamente inumane similare și a fost folosit ca instrument vital pentru suprimarea disidenței și menținerea puterii Partidului Comunist.

Harry Wu arată dimensiunile exacte ale carcerei lui din lagărul de muncă forțată, expusă la Muzeul Laogai din Washington D.C, dedicat expozițiilor despre lagărele de muncă forțată și abuzurile asupra drepturilor omului din China. Harry Wu, directorul muzeului, a petrecut 19 ani în lagărele de muncă forțată și a fost eliberat în 1979. În 1985 a emigrat în SUA, unde a depus ulterior mărturie în fața Congresului despre Laogai. Foto: Getty Images
Sistemul Laogai încarcerează atât infractori de drept comun, cât și persoane al căror comportament este considerat periculos pentru stat - comportamente precum opoziția față de politicile guvernamentale, critici la adresa oficialilor guvernamentali sau practicarea unor religii interzise.

Încarcerările pe motive politice sunt adeseori arbitrare, prizonierii fiind privați de proces, reținuți pentru acuzații nespecificate și executând pedepse pe termen nelimitat. În 1994, ca răspuns la criticile internaționale tot mai numeroase, guvernul chinez a pus capăt în mod aparent sistemului Laogai, schimbând numele lagărelor de muncă pentru infractorii condamnați în „închisori" și pentru infractorii care nu au comis infracțiuni în „centre corecționale comunitare". În China, există 68 de infracțiuni pentru comiterea cărora poți fi condamnat la moarte. Printre acestea se numără evaziunea fiscală, actele de corupție și crima.

Însă aceste facilități redenumite au continuat să funcționeze în același mod și au fost învăluite într-un secret tot mai mare. Laogai Research Foundation estimează că acest sistem cuprinde în prezent peste o mie de centre de detenție, încarcerând milioane de persoane. Laogai face mai mult decât să „reformeze" condamnați și dizidenți; guvernul chinez profită din plin de pe urma sistemului. Deținuții, care de obicei nu sunt plătiți, reprezintă o sursă gratuită de forță de muncă în fabricile, fermele, atelierele și minele administrate de închisoare, permițând acestor „întreprinderi" să obțină profituri uriașe.

Din păcate, din cauza politicilor guvernului chinez de inducere în eroare a observatorilor, din cauza cerințelor internaționale de etichetare laxe și a dependenței de exportatorii intermediari, produsele Laogai sunt greu de identificat și continuă să ajungă pe rafturile magazinelor din întreaga lume. În plus, multe guverne sunt mai mult decât dispuse să „închidă ochii" pentru a-și păstra relațiile comerciale cu cea mai mare piață și sursă de forță de muncă ieftină din lume.

Chiar dacă există dovezi că o anumită firmă-paravan sau un intermediar vinde produse fabricate în închisoare, poate fi extrem de dificil de dovedit în instanțe, în special atunci când cele mai concludente probe ar trebui să provină de obicei de la martori chinezi care s-ar putea confrunta cu represalii din partea guvernului lor dacă ar coopera.

În fiecare an, în China sunt executați mai mulți oameni decât în tot restul lumii la un loc. Deși numărul real de execuții pe an în China este un secret de stat bine păzit, majoritatea organizațiilor pentru drepturile omului sunt de acord că numărul acestora este de ordinul miilor, iar unii estimează că ar putea ajunge la 16.000. Începând cu anii 1980, guvernul a început să recolteze organele deținuților, de obicei pentru a obține profit. Această practică macabră a devenit de atunci un lucru obișnuit, oferind statului încă un mijloc de exploatare a prizonierilor, chiar și după moartea acestora.

China recoltează pe scară largă organe de la prizonieri executați. Potrivit Ministerului Sănătății, în perioada 2000-2004, China a efectuat 34.726 de transplanturi de organe. Donarea voluntară de organe este aproape de neconceput în China, din cauza convingerilor tradiționale conform cărora corpul trebuie să rămână intact după moarte. Huang Jiefu, fost viceministru al sănătății, a recunoscut că „majoritatea organelor provin de la prizonieri executați".

Scriitorul chinez Yu Hua ne oferă, pornind de la zece cuvinte-cheie, o perspectivă curajoasă asupra Chinei din ultima jumătate de secol, de la Revoluția Culturală și cultul pentru președintele Mao la protestele din Piata Tian'anmen și boom-ul economic din zilele noastre. Pentru cititorul străin, volumul de față este o șansă unică de a înțelege acest colos misterios.