Imbecilizarea - cea mai gravă problemă a lumii. Trecerea speciei la idiotizare

• Tweet

Preluare: FranceSoir / Autor: Teresita Dussart

Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând din anul 2000. Dintre toate amenințările existențiale, lipsește una din toate agendele. Și totuși ea determină viitorul speciei noastre. Este vorba despre declinul global al coeficientului intelectual (IQ). De el depinde viitorul științei, culturii, capacității de a înțelege lumea.

Consensul asupra acestui declin este acum fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând cu anul 2000. Cu cât este mai mare nivelul IQ-ului național, cu atât este mai mare căderea. În afară de studiile psihometrice, acest lucru demonstrează și empirismul. Un adolescent de 14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975. Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului, semnalată de numeroase studii începând cu 2017. Adevărata dramă relevată de această sărăcire este cea a dificultății de memorare pentru generațiile în devenire.

Filmul Idiocracy (Mike Judge, 2007) constituie din acest punct de vedere o pildă profetică. Scenariul spune povestea unui cuplu care înregistrează un IQ remarcabil de 130 fiecare, care așteaptă să se reproducă după ce-și vor atinge toate obiectivele profesionale și materiale. Acum nu este niciodată momentul. Până în ziua în care se hotărăsc în cele din urmă să facă pasul. Dar apoi trebuie să facă față la ceasul biologic al unuia și de resemnarea libidoului celuilalt. Ingineria asistată a fertilităii vine prea târziu pentru ei. În acest timp, cazurile sociale se reproduc exponențial și ajung să conformeze o combinație de defecte ereditare. Toți inapti pot rezolva cele mai de bază probleme pentru supraviețuirea speciei, cum ar fi gestionarea colectării reziduurilor. În această societate idiotizată, obezitatea a devenit norma, oamenii consumând doar băuturi dulci. Statul nu poate rezolva probleme simple, cum ar fi irigarea terenurilor sau gestionarea deșeurilor. Pornografia se clasează ca o cultură, iar locurile de sex rapid preiau locurile de fast-food. Elitele sunt formate din contra-elite. Un pic ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși. Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele decât altele.

Coincidențele cu realitatea noastră sunt tulburătoare, deși hiperfertilitatea săracilor este un clișeu al secolului XX. Scăderea fertilității în țările bogate afectează acum toate clasele sociale. La aceasta, trebuie adăugat că clasele socio-economice sunt doar parțial corelate cu nivelul socio-academic. Însă asociația sărăcie-fertilitate se bazează pe un izvor antropologic care și-a avut rațiunea de a fi. Într-o familie săracă și/sau tradițională, resursa principală este cea umană, ca sursă de muncă, putere, identitate. Acesta este încă cazul în multe țări emergente, chiar dacă scăderea fertilității se observă peste tot.

Unii specialiști apropiați tezelor eugenice califică drept fertilitate disgenică hiper reproducerea între „săraci". Cu toate acestea, existența unui marker de diferență genotipică (inteligență moștenită) nu a fost demonstrată definitiv. Pe de altă parte, inteligența fenotipică sau inteligența dobândită este măsurabilă. Și este cea care a explodat cu îmbunătățirile notabile ale calității vieții, începând de la revoluția industrială.

Acest salt calitativ în sapiens se datorează efectului Flynn, numit după economistul neozeelandez James Flynn (28 Aprilie 1934 - 11 Decembrie 2020). Este vorba de o creștere continuă a coeficientului intelectual datorită conjuncției securității alimentare, accesului la educație și, în general, a unui climat propice dezvoltării cognitive. Intrarea în secolul 21 marchează un regres pentru dezvoltarea inteligenței umane. În Danemarca, unde IQ-ul celor înscriși este înregistrat din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 a crescut cu 3 puncte pe deceniu. Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același IQ a marcat o primă regresie, înjumătățindu-și practic progresia la +1,6 puncte. Din 1998, declinul este de -2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că efectul Flynn este defalcat. Societățile prospere au cedat într-un timp foarte scurt unei dinamici involutive.

Imbecilizarea ar fi multifactorială. Rolul perturbatorilor endocrinologici produce efecte neurologice. Este dovedit. Masivitatea metalelor grele din alimente, inclusiv alimentele bio, aerul respirat ar provoca boli ale creierului. Ar exista, de asemenea, în societățile bogate, matrice de conduită instalate, precum întârzierea intrării în viața adultă prin dispariția ritului de trecere și o serie întreagă de prescripții psihologizante constând în prelungirea timpului „copilăriei". Pe scurt, o întreagă formă de educație s-a îndreptat către regresie producând o formă structurală de întârziere la maturizare, și deci intelectuală.

Și apoi există coincidența declinului inteligenței umane concomitent cu transferul abilităților sale către inteligența mașinii. Izolarea oamenilor în 2020 va marca dezvoltarea inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile mentale încă în sarcina umanilor le-au fost luate. O funcție printre altele, fundamentală, spațializarea este moartă.

GPS-ul „oprește anumite părți ale creierului", descrie un studiu al Colegiului Universității din Londra (UCL) publicat de Nature Communications pe 21 martie 2017. Expertul în tehnologia informației Nicholas Carr susține că enumeră în cartea sa „tot ce face internetul creierului tău" (The Shallows: what the Internet is doing to our brains Norton & Company Publishing, 2020). La aceasta trebuie adăugat efectul hipnotic al instrumentelor care creează dependență precum canalele de streaming, confuzia dintre ficțiune și realitate, scăderea capacității de concentrare în lectură etc. Ar fi foarte ingenios să ne gândim că toate acestea nu provoacă cicatrici evolutive.

În fața unei astfel de agresiuni a creierului uman, școala ar trebui să fie o fortăreață. Dar asta fără a conta pe impunerea a doi ani de dezertare școlară sau semi-dezertare din cauza izolării covid. Ar fi fost de așteptat ca elevii din țările emergente, mai puțin expuși la consumul instrumentelor tehnologice, să reprezinte un rezervor de creiere nedeteriorate. Dar politica de sărăcire a trecut pe acolo. În februarie 2021, un raport de la Banque mondiale a diagnosticat: „Criza covid a exacerbat creșterea prețurilor la nutriție pentru cele mai sărace populații din lume". „De-a lungul anului trecut, Covid-19 a dezarmat securitatea economică, sanitară și alimentară, împingând 150 milioane de persoane la extrema pauperizare", se arată în comunicat. Prin Covid 19 trebuie să înțelegem că nu virusul ca atare, ci măsurile iresponsabile cărora a servit drept pretext pentru implementare.

Cu o lună înainte, un raport al aceleiași organizații a cifrat costul abandonului școlar ca pondere din PIB pentru țările sărace. Raport, care nu a prosperat mai mult din punct de vedere al conștientizării: „Din cauza proceselor de învățare și a creșterii abandonului școlar, această generație de elevi va pierde un miliard de euro din venituri, mai mult sau mai puțin 10% din PIB-ul global, iar țările vor cădea, fără posibilitatea de a ajunge din urmă, în ceea ce privește obiectivul lor de reducere a Learning Poverty, cu riscul de a crește potențial sărăcia cu 63%". Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO pentru a măsura nivelurile de analfabetism în țările cu venituri medii și mici. Și veștile nu sunt bune.

Carlos Felipe Jaramillo, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru America Latină, a estimat pe că criza educației din America Latină este fără precedent: următoarea generație „va fi mai puțin productivă și va avea mai puține oportunități". În medie, în America Latină, copiii au pierdut 1,8 ani de școlarizare, potrivit Unesco. În unele țări precum Panama, unde școala a fost închisă din martie 2020 până în 2022, peste 20% dintre elevi au abandonat definitiv băncile. Adică sute de milioane de noi săraci, cu un efect epigenetic ca bonus.

Himerele ultimelor două decenii se caracterizează mai ales prin negarea maleabilității evolutive a speciei umane, ca pentru orice altă specie animală. De exemplu, hormonii sunt administrați în mod legal copiilor la pubertate sau prepuberi pentru a normaliza posibila disforie de gen într-un context în care efectele cauzate de perturbatorii endocrinologici fac obiectul unei abundente literaturi științifice. În același spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată de percepția de sine, este imposibil să nu ne punem întrebarea despre rolul acestor perturbatori endocrinologici în care suntem cufundați de zeci de ani, confruntați cu creșterea sindromului de nediferențiere sexuală.

La toți acești factori se adaugă normalizarea consumului de canabis. Ori toate studiile asupra Tetrahidrocannabinolului (THC) arată leziunile ireversibile ale creierului, pe lângă promovarea anumitor boli psihiatrice, inclusiv schizofrenia. Legalizarea sa și campania de legitimare socială care o însoțește sunt cu atât mai îngrijorătoare.

Această asociere a prostiei și nebuniei este semnul idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotriva. Sunt încurajați. Un pic ca acele videoclipuri de amatori care circulă pe rețelele de socializare în care adolescenții bat unul dintre colegii de clasă și, departe de a se rușina de actul laș, îl postează pe rețelele lor de socializare. Anularea culturii, umilirea gânditorilor divergenți, este de același ordin al violenței.

Cetățenia se mișcă într-un univers semnificativ foarte sărac, care afectează strict funcția excitantă a plăcerii. De exemplu, în Liban, în 2019, înainte de izolare, milioane de tineri au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva guvernului, deoarece statul dorea să impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea WhatsApp. Niciodată în istoria corupției Libanului nu au avut loc astfel de proteste.

Semnificativ și cuvintele pentru a o spune. În Spania, în 2019, premiul național de la Ministerul Culturii și Sportului a fost acordat unei autoare, Cristina Morales, pentru cartea ei Easy Reading. (*Easy Reading, Ușor de citit, este o sărbătoare feministă a corpului în toate formele sale, a dorinței feminine și a sexualității queer și a puterii transgresive și revoluționare a limbajului.) În Occident, principalele ziare au optat, încă din anii 90, pentru scrierea în „easy". Fără cuvinte „complicate", nuanța este considerată bombastică. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea lumii cedează unei narațiuni instalate. Propozițiile scurte sunt obligatorii. Este domnia demagogiei intelectuale.

Imbecilizarea constituie o amenințare la adresa democrației. Instalarea sofismului este deja observabilă în gestiunea crizelor, crize în sine create de un personal politic de o calitate dezastruoasă. Până în 2050, coeficientul intelectual mediu global va fi în jur de 80. Nu va trebui să așteptăm, ca în filmul lui Mike Judge, Idiocracy, anul 2505, pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică o realitate. Raportat la secolul al XX-lea, IQ-ul 80 ar fi o formă ușoară de retard mintal. Un scenariu pe care nici Darwin, nici Alexis de Tocqueville nu l-ar fi putut prevedea.