Cum îşi infiltra Securitatea comunistă spionii în anturajul Europei Libere

• Tweet

Neculai Constantin Munteanu a povestit o astfel de tentativă întreruptă brusc de fuga generalului Ion Mihai Pacepa, lovitură care a zdruncinat din temelii una dintre cele mai fioroase structuri represive din blocul comunist: Securitatea.

Nu este un secret că Radio Europa Liberă îi stârnea lui Nicolae Ceauşescu o ură de moarte. „Postul de radio Europa Liberă a fost vârful de lance al civilizaţiei occidentale îndreptat spre inima regimului comunist de la Bucureşti. Au colaborat acolo minţi luminate - Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Ion Raţiu şi mulţi alţii -, ale căror argumentaţii au lăsat urme adânci în conştiinţa ascultătorilor români. Mai devreme sau mai târziu, va trebui recunoscută şi contribuţia Europei Libere la zdruncinarea din temelii a regimului dictatorial din România", nota Mihai Pelin în cartea sa „Operaţiunile Meliţa şi Eterul". Nu puţine au fost tentativele de a infiltra agenţi ai Securităţii comuniste în structurile radioului pentru a-i face să tacă pe cei care, din Occident, dădeau atâta bătaie de cap dictaturii ceauşiste.

Neculai Constantin Munteanu: "Cele trei documente intitulate POLIHRONIADE sunt legate de soarta unui agent însărcinat să penetreze anturajul Europei Libere şi aproape că reuşise. Omul acesta a dispărut din München în noaptea în care ştirea cu defectarea lui Pacepa a devenit publică. Trei zile mai târziu a fost văzut în Bucureşti! Alfons Polihroniade era inginer chimist de profesie, interpus de Securitate la montarea unor instalaţii de mare valoare la Combinatul de la Piteşti, provenită de la firma vest-germană Lurgi. Mai mult, a fost instruit de Securitate să pară ca face jocul firmei Lurgi, faptă pentru care a fost răsplătit cu un comision de 500 000 de mărci, bani care, în cele din urmă ar fi ajuns în conturile Securităţii şi mai apoi ale statului român.

În 1974 la instalaţia de piroliză provenită de la firma Lurgi, la care asistase şi Alfons Polihroniade, a avut a avut loc o explozie, urmată de un incendiu, cu pagube mari. Tot Polihroniade a fost însărcinat cu tratativele pentru obţinerea unor despăgubiri, dar firma germană a refuzat scurt, instalaţia ieşise din garanţie. De aici filmul se rupe, Alfons Polihroniade dispare din peisaj. Numele lui reapare în actualitate în 1978, la câteva zile după ce informaţia cu defectarea lui Ion Mihai Pacepa devine publică. Alfons Polihroniade făcea parte din armata de agenţi secreţi plasată în Vest de braţul cel lung al Securităţii. Au fost retraşi diplomaţi care aveau imunitate, dar şi mulţi agenţi în adormire despre care se credea că îi ştie şi Pacepa. Şi pe Polihroniade există informaţia că îl ştia. Şi tot ce urmează de aici încolo este din cărţi, din poveşti şi din documente scăpate mai mult sau mai puţin interesat de Securitate.

Între 1974 şi 1978, Alfons Polihroniade, împreună cu a doua soţie, a cerut azil politic în RFG, l-a primit, s-a stabilit în München, a fost semnalat la un curs unde azilanţii învăţau sau îşi perfecţionau limba germană şi, pentru că era om de lume, simpatic şi foarte anticomunist, intrase destul de bine în mica lumea a românilor din München. Şi a dispărut imediat după fuga lui Pacepa. Când poliţia l-a căutat, a găsit un apartament aproape gol. În graba mare, îşi luase toate lucrurile de valoare, nevastă, bijuterii, aparatură electronică mai ales. În garaj însă a uitat o maşină. Care nici măcar nu era a lui. Era a unui român cu care se împrietenise şi de la care o luase cu împrumut. Acel prieten făcea sau urma să facă parte din anturajul Europei Libere. Pe scurt, Alfred Polihroniade nu stătuse chiar degeaba. Oameni mai pricepuţi într-ale Securităţii au presupus că plasarea lui Polihroniade viza mai puţin firma Lurgi şi, mai mult, Europa Liberă. Dar, prinde orbul, scoate-i ochii."