Cine este adevaratul proprietar al lui Zelensky și șeful lui Hunter Biden?!

• Tweet

Adevărata persoană care a fost binefăcătorul și șeful fiului vicepreședintelui Joe Biden, Hunter Biden, în compania ucraineană de gaze Burisma Holdings, nu a fost directorul executiv al Burisma Holdings, Mykola Zlochevsky, ci mai degrabă Ihor Kolomoysky, care făcea parte din guvernul ucrainean nou instalat, pe care administrația Obama însăși tocmai îl instalase în Ucraina. În ceea ce șeful Stratfor ("CIA privată"), a numit pe bună dreptate "cea mai flagrantă lovitură de stat din istorie".

La scurt timp după lovitura de stat ucraineană a administrației Obama, la 2 martie 2014, Kolomoysky, care a susținut răsturnarea lui Ianukovici, a fost numit guvernator al orașului Dnepropetrovsk (Ucraina), scrie analistul Bruno Bertez.  Hunter Biden, fără experiență în industrie sau în regiune, s-a alăturat Burisma Holdings de la Kolomoysky două luni mai târziu, pe 12 mai 2014 . Un studiu din 2012 privind Burisma Holdings din Ucraina realizat de Centrul de acțiune anticorupție (ANTAC), o investigație non-profit cofinanțată de miliardarul american George Soros și de Departamentul de Stat al SUA, a arătat că adevăratul proprietar al Burisma Holdings era nimeni altul decât miliardarul ucrainean, oligarhul Ihor Kolomoysky.

Studiul, care a fost finanțat pentru a dezgropa corupția președintelui ucrainean Viktor Ianukovici, a constatat că Ihor Kolomoysky "a reușit să pună mâna pe cele mai mari rezerve de gaze naturale din Ucraina". Burisma Holdings și-a schimbat acționariatul în 2011, când a fost preluată de o companie offshore cipriotă numită Brociti Investments Ltd., iar apoi s-a mutat sub același acoperiș cu Ukrnaftoburinnya și Esko-Pivnich, două companii ucrainene de gaze care erau, de asemenea, deținute de Kolomoysky prin intermediul unor entități offshore din Insulele Virgine Britanice.

Oleh Kanivets, care a lucrat ca director general al Ukrnaftoburinnya, a confirmat Kolomoysky ca fiind proprietarul Burisma Holding în raportul din 2012, spunând: "Grupul Privat este proprietarul imediat. Această companie a fost fondată de Mykola Zlochevsky cu ceva timp în urmă, dar acesta și-a vândut apoi acțiunile către Privat Group." Cu alte cuvinte, șeful și binefăcătorul lui Hunter Biden la Burisma Holdings este același oligarh-miliardar ucrainean care a pretins și poziția de șef și binefăcător al lui Volodymyr Zelensky înainte ca acesta să devină președinte al Ucrainei.

Kolomoysky deține 1+1 Media Group

Kolmoysky, care are în prezent o avere netă de 1,8 miliarde de dolari, ceea ce îl plasează pe locul 1750 în topul celor mai bogate persoane din lume, deține participații în sectoarele metalurgic, petrolier și media, unde are o lungă poveste de dragoste cu președintele ucrainean Volodymyr Zelensky. Timp de ani de zile, compania lui Zelensky a produs programe pentru rețeaua de televiziune a lui Kolmoysky, 1+1 Media Group, unul dintre cele mai mari conglomerate media din Ucraina. Zelensky și-a câștigat faima la nivel național interpretând rolul unui președinte într-o comedie de televiziune de succes numită "Servitorul poporului", care a fost difuzată pe un canal deținut de Kolmoysky.

În 2019, canalele media ale lui Kolmoysky au dat un mare impuls campaniei prezidențiale a lui Zelensky, în timp ce Kolmoysky i-a oferit chiar securitate, avocați și vehicule lui Zelensky în timpul campaniei sale. Garda de corp și avocatul lui Kolmoysky l-au însoțit pe Zelensky în campania electorală, în timp ce Zelensky a fost plimbat cu un Range Rover deținut de una dintre companiile lui Kolmoysky. "Pandora Papers" au arătat că președintele ucrainean Volodymyr Zelensky și partenerii săi de producție TV au fost beneficiarii unei rețele de companii offshore înființate în 2012, în același an în care compania de producție a lui Zelensky a încheiat un acord cu grupul media al lui Kolomoysky, aceasta ar fi primit fonduri în valoare de 41 de milioane de dolari de la Kolomoysky.

Rivalul politic al lui Zelenski, președintele Petro Poroșenko, a comentat legătura dintre ei în timpul campaniei electorale: "Soarta a vrut să mă pună în competiție cu marioneta lui Kolomoysky în al doilea tur de scrutin". După victoria lui Zelensky, Kolomoysky, care și-a petrecut ultimii ani trăind între Israel și Elveția, s-a întors în Ucraina pentru a-și menține relația cu noul președinte, numind peste 30 de deputați în partidul nou format al lui Zelensky și menținându-și influența asupra multora dintre ei în parlament.

Kolomoysky finanțează batalioanele Azov, Aidar și Dnipro

Igor Kolomoysky a fost unul dintre principalii finanțatori ai Batalionului Azov încă de la crearea acestuia în 2014. De asemenea, a finanțat miliții private, precum batalioanele Dnipro și Aidar, pe care le-a desfășurat personal pentru a-și proteja interesele financiare.

Al Jazeera: "Înainte de a deveni parte a forțelor armate ucrainene, cine a finanțat Azov? Unitatea a primit sprijin din partea ministrului ucrainean de interne în 2014, deoarece guvernul recunoscuse că propria armată era prea slabă pentru a lupta împotriva separatiștilor pro-ruși și se baza pe forțele paramilitare de voluntari. Aceste forțe au fost finanțate de oligarhi privați, cel mai proeminent fiind Igor Kolomoisky, un magnat miliardar din domeniul energiei și pe atunci guvernator al regiunii Dnipropetrovska."

Newsweek: "Grupuri de naționaliști ucraineni de dreapta comit crime de război în teritoriul controlat de rebeli în estul Ucrainei, potrivit unui raport al Amnesty International, în timp ce în presa locală au apărut dovezi că milițiile de voluntari își decapitau victimele. Voluntarii înarmați care se autointitulează Batalionul Aidar au fost implicați în abuzuri pe scară largă, inclusiv răpiri, detenții ilegale, rele tratamente, jafuri, extorcare și posibile execuții, a declarat Amnesty... Batalionul Aidar este susținut public de oligarhul ucrainean Ihor Kolomoyskyi, care ar finanța, de asemenea, batalioanele de voluntari Azov, Donbas, Dnepr 1, Dnepr 2, care operează la ordinele Kievului."

Reuters: "Unele dintre batalioanele private din Ucraina au pătat reputația internațională a țării cu opiniile lor extremiste. Batalionul Azov, finanțat parțial de Taruta și Kolomoisky, folosește simbolul nazist Wolfsangel ca logo, iar mulți dintre membrii săi adoptă în mod deschis opinii neonaziste și antisemite. Membrii batalionului au vorbit despre aducerea războiului la Kiev și au declarat că Ucraina are nevoie de "un dictator puternic care să vină la putere, care poate vărsa mult sânge, dar care să unească națiunea în acest proces".

Batalioanele Kolomoysky bombardează civili în Donbass

Regiunile Luhansk și Donețk formează o regiune mai mare, cunoscută sub numele de Donbass. În mai 2014, la scurt timp după lovitura de stat de pe Maidan dată de administrația Obama, cele două regiuni au organizat un referendum privind secesiunea din Ucraina, în care 96% din Luhansk și 89% din Donețk au votat pentru crearea a două noi entități independente în estul Ucrainei. Moscova a declarat că votul a reflectat "voința poporului", dar Uniunea Europeană a calificat alegerile drept "ilegale și ilegitime", care au devenit rapid violente și au escaladat într-un conflict total între forțele separatiste susținute de Rusia și armata ucraineană și milițiile pro-guvernamentale.