Caporal român uitat pe frontul anti-terorist: Cristian Tupiţă este de 25 de ani în teatrele de operaţiuni!

• Tweet

În urmă cu 25 de ani, caporalul Cristian Tupiţă executa prima sa misiune iîntr-un teatru de operaţiuni, în Angola. Ostaşul încă răspunde „Servesc patria!” atunci când comandanţii i-o cer.

Nu mai puţin de şase misiuni în teatrele de operaţii are la activ caporalul clasa I Cristian Tupiţă, din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa" Braşov. Prima dintre ele a fost în Angola, în urmă cu 25 de ani, după care au urmat alte cinci misiuni în Afganistan, cea mai recentă în 2018. Cristian Tupiţă şi-a început cariera militară în 1995, la un an după ce fusese recrutat. După numai un an a plecat în Angola, iar din anul următor este, neîntrerupt, în unitatea braşoveană de vânători de munte.

„Mi-am ales cariera militară în primul rând pentru că am avut mulţi prieteni care erau cadre militare, eu eram copil mic şi ei au reuşit să mă influenţeze să urmez acest drum. În al doilea rând, m-au atras dintotdeauna poveştile bunicului meu din război, discutând cu el, devenind din ce în ce mai interesat să aflu cât mai multe despre militari şi despre ceea ce fac ei. Aşa mi-am dorit să ajung cercetaş. Am avut şi norocul acesta, aş putea spune. Nu mulţi reuşesc, cei mai mulţi veneau de plăcere, aşa cum am venit şi eu. Era o competiţie foarte strânsă pentru această specialitate, dar prin muncă şi efort am reuşit", spune militarul despre începuturile carierei lui.

Cristian Tupiţă face parte din Compania 206 Cercetaşi, arma de elită a vânătorilor de munte. Caporalul spune că pregătirea fizică este foarte importantă, dar şi mai importantă este pregătirea psihică, să poţi continua atunci când crezi că puterile te-au lăsat. Pentru aceasta se antrenează vânătorii de munte braşoveni şi întotdeauna echipa îl ajută pe cel care, momentan, crede că a ajuns la capătul puterilor. Ca pentru fiecare ostaş, şi pentru Cristian Tupiţă era greu de fiecare dată când pleca de acasă.

Cel mai dificil moment a fost, însă, cel în care a pierdut doi camarazi de nădejde. „Din păcate, în anul 2010, ne-am întors din teatrul de operaţii din Afganistan fără doi camarazi, slt. (p.m.) Dan Ciobotaru şi slt. (p.m.) Paul Caracudă. A fost greu, eram în acelaşi pluton. Pe Paul îl cunoşteam de când am venit la vânători de munte. Dar aceasta este viaţa până la urmă. Ştiam foarte bine când plecăm ce se poate întâmpla. Doar că întotdeauna speri că nu ţi se va întâmpla ţie sau celor cu care eşti sau nu se va întâmpla deloc. În ciuda tuturor eforturilor şi oricât de des ne adaptam procedurile, incidente au fost", explică vânătorul de munte.

Caporalul mai spune că au fost şi misiuni care au decurs impecabil şi în care totul a părut foarte uşor, deoarece a fost nevoie să facă doar acţiunile pe care le antrenase foarte bine de acasă. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în 2012, când unitatea plecată din România a asigurat libertatea de mişcare pe o autostradă, iar succesul a fost unul deplin.

Deşi are 47 de ani, militarul braşovean participă încă la toate competiţiile sportive alături de colegii săi şi, de cele mai multe ori, câştigă. „Ultima competiţie la care am participat a fost "Roza Cercetaşilor". De fiecare dată, cea mai grea şi mai tensionată probă este patrula. Tot timpul ştii că eşti în competiţie, nu trebuie „să te culci pe o ureche", chiar dacă ai un avans la timp, pentru că se poate întâmpla orice. Accidentele pot să apară tot timpul, indiferent dacă sunt pe zăpadă, pe schiuri sau pe timp de vară. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu, când m-am accidentat. Principalul lucru care contează este să nu renunţi. Colegii mei au demonstrat încă o dată ce înseamnă să fii o echipă, m-au ajutat cu echipamentul şi am terminat competiţia cu bine", a mai povestit Cristian Tupiţă.

După experienţa de un sfert de veac, caporalul ştie că aceste antrenamente sunt extrem de importante, deoarece nu poţi să-i ceri inamicului să se oprească fiindcă eşti rănit, iar spiritul de echipă al vânătorilor de munte braşoveni îi ajută să ducă orice misiune la bun sfârşit. Caporalul clasa I spune că şi-a ales o meserie frumoasă, care îi oferă satisfacţii deosebite şi în care a avut rezultate remarcabile deoarece îi place ceea ce face.