"Când a depăşit 100 de tone, s-a întâmplat ceva." Superstiţiile lui Isărescu despre rezerva de aur a României

• Tweet

Iniţiativa preşedintelui PSD Liviu Dragnea de a impune prin lege aducerea în ţară a rezervei de aur a stârnit imediat emoţie în opinia publică, dar guvernatorul BNR Mugur Isărescu avertiza încă de acum 13 ani că factorul emoţional împiedică adesea administrarea mai activă a aurului României. Superstiţios, Isărescu aminteşte că - de-a lungul istoriei - "când rezerva de aur a depăşit 100 de tone, s-a întâmplat ceva". În prezent, stocul de aur este de 103.697 de kilograme şi 790 grame.

În toamna anului 2007, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, afirma că a devenit superstiţios când, după 1990, rezerva de aur a băncii centrale a crescut rapid, având în vedere că în istorie, situaţia României se complica atunci când cantitatea de aur depăşea 100 de tone.

"Când rezerva de aur a Băncii Naţionale a României a crescut rapid după 1990, am devenit superstiţios, pentru că (în istorie - n.red.) atunci când a depăşit 100 de tone, s-a întâmplat ceva," a afirmat într-o conferinţă guvernatorul BNR. Isărescu a exemplificat cu înstrăinarea tezaurului României în Rusia, precum şi problemele economice ale ţării după cel de-al doilea Război Mondial.

Isărescu a reluat ideea în 2013. El şi-a amintit că în anul 1990, la două ore după ce a fost numit guvernator al băncii centrale, a mers la tezaur. "De ce? Ca să ating aurul, era şi ultima rezervă tangibilă a Românei şi ca să capăt încredere. M-a întrebat cineva cum am rezistat (ca guvernator, o perioadă îndelungată - n.red.). Probabil că am luat ceva magie din tezaurul, mic atunci, nu aveam decât vreo 64 tone de aur, suficient ca să îmi dea încredere pentru câţiva ani buni, cel puţin. În prezent, suntem la al doilea ciclu pe care îl trăiesc, de explozie a preţului aurului", a spus Isărescu.

De la înfiinţarea Băncii Naţionale a României în 1880, rezervele de aur au fluctuat în funcţie de evenimente istorice - războaie şi decizii politice - dar şi de ciclurile de creştere economică. România avea mai puţin de 15 tone de aur în rezerva BNR la sfârşitul secolului al XIX-lea, imediat după înfiinţarea instituţiei şi a atins recordul istoric în 1940, când deţinea aproape 140 de tone din metalul preţios, ocupând locul 12 în lume.

BNR avea în 1940 mai mult aur în rezervă decât băncile centrale din Italia, Australia, Grecia, Brazilia, Norvegia sau Japonia. Astfel, România avea în anul 1900, la începutul secolului XX, 10,5 tone de aur. Rezerva s-a dublat în următorii cinci ani şi a ajuns la 22,5 tone în 1905, pentru ca apoi să urce constant până în 1940, când a atins maximul de 139,88 tone.

Un important punct de inflexiune în această direcţie este perioada 1915-1920, când România a predat Rusiei tezaurul. BNR avea mai puţin de 2 tone de aur în 1920, însă rezerva a crescut în următorii cinci ani pentru a ajunge la aproape 73 de tone în 1925, de la 64,1 tone în 1915, cu un an înainte de semnarea decretului de predare a Tezaurului.