Analiză: Europa sacrifică Rusia pentru Ucraina dar nu a socotit costul acestei decizii și își sporește obligațiile și dependența față de SUA!

• Tweet

Tragedia țărilor europene care au fost nevoite să aleagă o parte în războiul din Ucraina poate fi interpretată ca "un pas care le grăbește prăbușirea".

Pentru că, așa cum subliniază des specialiștii în istoria Occidentului, este foarte rar ca statele europene să cadă de acord în privința unui subiect, așa cum se întâmplă în cazul războiului din Ucraina. Ultima dată, Europa a fost unită la sfârșitul Războiului Rece, încheiat cu destrămarea Uniunii Sovietice. Pe atunci se intonau peste tot cântece despre pace și cooperare, susține editorialistul Bercan Tutar în Cotidianul turc Sabah preluat de Rador.

În 1992 a fost construită prima conductă dinspre Rusia către Europa. Conducta Yamal, lungă de 4.100 de kilometri, transporta gazul din Siberia spre Polonia și Germania. După căderea zidului Berlinului, în 1989, giganți energetici precum Shell, BP și ExxonMobil își orientau rutele energetice către Rusia, investind miliarde de dolari.

Adică pe de o parte, lobby-ul financiar mondial aflat în legătură cu grupările de pe Wall Street și de la Harvard, și pe de altă parte țările europene, căzute în plasa oligarhilor care prăduiau avutul poporului rus, au jefuit Rusia post sovietică prin intermediul curentelor imperialiste neo-liberale.

Numele acestei exploatări era „sprijin pentru reformele economice ale Rusiei". În urma terapiei-șoc a economiei neo-liberale sub numele de privatizare, capitalism de piață liberă și libertate economică, aproape 90% din poporul rus a fost forțat să trăiască sub limita foametei timp de 10 ani.

După cum s-a văzut, Europa, care s-a unit în cele din urmă pentru a jefui Rusia de după URSS, acționează de fapt cu un motiv similar în războiul din Ucraina. Folosind sancțiunile impuse de SUA drept scuză, multe țări europene au început să confiște proprietățile oligarhilor ruși, conturile bancare, iahturile, hotelurile și banii din rezerva Rusiei.

De aceea, este vorba din nou de un parteneriat murdar pentru a exploata și a jefui. Dar acest nou jaf costă scump Europa. În fața unei Rusii care își revine și începe să ceară socoteală pentru primul jaf, țările europene au început de pe acum să transpire.

Țările europene, care au ajuns la ananghie odată ce Rusia și-a limitat exporturile energetice, se confruntă cu riscul sărăcirii populației și al dezastrului industrial.

Țările europene au început, pe rând, să renunțe la conductele de petrol care se întind din Rusia până în centrul, nordul și sudul continentului.

Dar pentru Europa, costurile renunțării la gazul rusesc sunt foarte ridicate nu doar din perspectivă economică ci și din punct de vedere politic, cultural și social.

În 2020, țările UE au fost cel mai mare partener comercial al Rusiei. Cota Rusiei în comerțul global al Europei era de 37,7% în urmă cu doi ani. În timp ce Rusia își asigura, până anul trecut, 36,5% din importuri din Europa, realiza 37,9% din exporturile sale, în special energie, tot către Europa.

Astăzi, Europa sacrifică Rusia pentru Ucraina. Dar nu a socotit bine costul acestei decizii.

Rusia ar putea compensa pierderea Europei printr-o deschidere către est. Însă Europa, pentru că nu poate compensa pierderea, își sporește obligațiile și dependența față de SUA.

De aceea, blocajul din Europa, care nu are armată care să o apere și nici resurse naturale, pare că va crește și mai mult în perioada următoare.

După cum spunea Confucius în urmă cu 2.500 de ani, "Dacă există bunăstare acasă, există și stabilitate în țară. Dacă există ordine și stabilitate în țară, există și pace în lume".

Însă grevele și protestele care se extind la nivelul continentului sunt semnalul că în casele din Europa nu a mai rămas bunăstare. Și arată cât de greu la va fi guvernelor, în perioada următoare, să asigure stabilitatea și ordinea în țară.

Dacă nu se ajunge la un compromis cu Rusia, un mare haos economic și politic pândește lumea, mai ales continentul european lipsit de energie și de apărare.