Unul dintre cele mai mari mistere ale Europei. Ce animal bizar a terorizat Franţa acum aproape trei secole

• Tweet

”Bestia din Gevaudan” este unul dintre cele mai mare mistere din istoria Europei. În secolul al XVIII-lea, Franţa era îngrozită de atacurile unei creaturi necunoscute în zona Gevaudan. Peste 100 de oameni au murit în trei ani, mutilaţi de ”bestia de la Gevaudan”. Nici astăzi nu se ştie cu exactitate despre ce animal era vorba.

În Franţa secolului al XVIII lea, un animal misterios a terorizat o regiunea întreagă ucigând peste 100 de oameni. Totul s-a petrecut în zona Gevaudan, departamentul Lozere, regiunea Haute Loire. Timp de trei ani, din anul 1764 şi până în 1767 localnicii au trăit în groază, temându-se să mai calce prin pădurile din apropiere sau să-şi mai scoată animalele la păscut. O bestie, aşa cum o numea oamenii de la aceea vreme, dădea târcoale în toată regiunea şi ucidea pe oricine-i ieşea în cale.

Cadavrele erau mutilate, cu membre smulse, mâncate parţial sau decapitate. Nici până astăzi nu se ştie cu exactitate ce animal se făcea responsabil de acest carnagiu. Este unul dintre cele mai faimoase mistere nerezolvate din istoria Europei, devind sursă de inspiraţie atât pentru cinematografie dar şi subiect de cercetare ştiinţifică.

Toată povestea a început în anul 1764 în jurul localităţii Gevaudan din departamentul Lozere. O zonă prosperă până în secolul al XVI-lea, Gevaudan decăzuse tot mai mult, iar la mijlocul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, localnicii erau săraci şi îşi câştigau existenţa mai ales din oierit.

Totodată, Gevaudan se afla pe un teritoriu puternic împădurit, cunoscut pentru populaţia sa numeroasă de lupi. Pe 30 iunie 1764, o ciobăniţă de 14 ani din Gevaudan, Jean Boullet, îşi păştea oile la poalele pădurii. Nu s-a mai întors în aceea seară acasă. Părinţii, dar şi oamenii din sat au căutat-o ştiind că i s-a întâmplat ceva rău. După câteva ore bune de căutări, au făcut o descoperire cutremurătoare.

Rămăşiţele copilei erau împrăştiate printre bolovanii de la marginea pădurii. Fata era parţial devorată de un animal de pradă, iar membrele efectiv smulse. Era prima victimă a unei bestii care începuse să dea târcoale prin zona Gevaudan. Localnicii aveau să afle, că o altă fată din comitatul vecin a fost atacată, cu o săptămână înainte ca Jean să fie sfâşiată, de o fiară ciudată. Copila păştea vacile când o creatură s-a repezit asupra ei.

A reuşit însă să scape, fiind protejată de un taur care a înfruntat bestia pentru a-şi proteja turma. Din acel moment, până în 1767, acel animal misterios avea să terorizeze toată regiunea Gevaudan. Specialiştii spun că peste 100 de persoane au fost ucise de această bestie.

Moartea lor era îngrozitoare. De obicei erau atacate prin surprindere şi mutilate. Animalul avea o forţă extraordinară reuşind să decapiteze sau să dezmembreze victimele. Apoi consuma doar o parte din pradă. De cele mai mult ori ataca femeile şi copii, victime sigure. Spaima era atât de mare încât oamenii nu mai mergeau singuri după lemne sau ciuperci în pădure şi nici nu-şi mai trimiteau copii să pască oile sau vacile.

Atacurile au continuat, timp de trei ani, iar cei care au scăpat din ghearele fiarei, inclusiv o tânără de 20 de ani care şi-a apărat sora cu un băţ transformat în suliţă mărturiseau că această bestie era de dimensiunea unui lup foarte mare, cu o blană de culoare gri-roşcat şi cu o dungă neagră pe spate. Burta îi are albă iar capul foarte mare şi lat. Avea de asemenea o coadă ca de panteră.

Se spunea că poate să sară peste ziduri înalte. În plus, localnicii care au încercat să o vâneze, spun că avea o piele rezistentă la gloanţe. Un grup de vânători a încercuit-o într-o zi şi au tras o salvă de muschete asupra ei. Bestia a căzut, mărturiseau ei, apoi s-a ridicat şi a fugit. Apoi a continuat să ucidă.

Situaţia a devenit disperată mai ales că atacurile se înmulţeau şi în zonele învecinate. Propriu-zis animalul, care era un prădător, în mod evident, transformase pădurile şi păşunile din Lozere în terenul său de vânătoare.

Speriaţi, oamenii i-au spus "Bestia din Gevaudan". În mod surprinzător regele Franţei, Ludovic al XV lea, a început să fie interesat de soarta oamenilor din Gevaudan. Bestia ajunsese faimoasă în toată Franţa. În plus, regelui îi convenea această situaţie. Lucrurile mergeau prost pentru Franţa în „Războiul de 7 ani" iar economia se prăbuşea şi datorită cheltuielilor uriaşe de la curte. Tocmai de aceea opinia publică putea fi distrasă, în mod avantajos pentru Coroană, de chestiunea "Bestiei de la Gevaudan".

Regele trimite, la Gevaudan, în 1765 pe Martin d'Enneval, cel mai mare vânător de lupi din regat. După luni de urmărire, marele vânător de lupi se recunoaşte înfrânt, bestia dovedindu-se prea isteaţă. În plus, povestea devine faimoasă în toată Europa, iar Franţa ajunge subiect de glumă.

Înfuriat, regele îl trimite pe „Starostele vânătorilor" din Franţa, pe maestrul Francois Antoine, să vâneze bestia din Gevaudan. Maestrul de vânătoare al regelui, un veteran de 70 de ani vine însoţit de fiul său, care era şi principalul său ajutor, dar şi cu un contingent de soldaţi, vânători şi câini specializaţi în vânătoarea de lupi.

După alte câteva luni de căutări, timp în care oamenii continuau să fie sfâşiaţi de acest animal de pradă, maestrul Francois Antoine reuşeşte să i-a urma unui lup de talie mare şi să-l împuşte în satul Chazes. Antoine a precizat oficial că acel lup era de fapt „Bestia de la Gevaudan" şi tocmai fusese ucis. Regele l-a acoperit cu onoruri pe maestrul-vânător, dar şi pe fiul său. Oficial, bestia a fost ucisă.

La scurt timp după ce regele a declarat chestiunea închisă, fiara de la Gevaudan a continuat să ucidă. Semn că nu era vorba despre un lup obişnuit. Sau cel puţin, nu despre acela ucis de maestrul Antoine. Alte câteva zeci de persoane au fost mutilate în perioada 1766-1767. Disperaţi, oamenii din întreaga regiunea au organizat o nouă vânătoare. Zeci de oameni, cu câini de vânătoare, conduşi de Jean Chastel, un hangiu şi fermier din Gevaudan, răscolesc pădurile. În cele din urmă, în anul 1767 reuşesc să prindă fiara, după ce tocmai ucisese o femeie.

De altfel, animalul devenise mult prea curajos şi începuse să atace şi animalele mari dar şi oamenii în propriile gospodării. Bestia a fost încolţită iar Jean Chastel i-a dat lovitura de graţie. I-au despicat burta şi au găsit, încă nedigerate, rămăşiţe umane.

Vânătorii au mărturisit că nu era un lup, ci un animal necunoscut lor. Din cauza faptului că regele considera problema rezolvată încă de la vănătoarea maestrului Antoine, rămăşiţele acestei bestii nu au fost împăiate şi păstrate, aşa că nu se ştie nici acum despre ce animal era vorba.

Ipotezele specialiştilor şi amatorilor de mistere, privind specia din care provenea "Bestia de la Gevaudan" sunt variate. Prima ipoteză, că ar fi fost un lup de talie mare, este infirmată încă de la început. Lupii solitari nu atacă oamenii în acest fel. În plus, nu au capacitatea de a ataca, singuri, ierbivore mari. În plus, cei care au vânat "Bestia" mărturisesc clar că nu era vorba de un lup.

Oamenii locului cunoşteau bine felul în care arăta un lup. Căpitanul Jean Baptiste Duhamel, comandatul trupei de infanterie staţionată în apropiere, şi care a participat la uciderea "Bestiei", mărturisea că fiara este un soi de hibrid, o încrucişare dubioasă.

„Cu siguranţă este un monstru, al cărui tată a fost un leu. Ce a fost însă maică-să, rămâne de văzut", mărturisea acesta. Pe baza acestei mărturii, dar şi a descrierilor, unii sunt de părere, că „Bestia" era un leu tânăr care evadase dintr-o menajerie a târgului anual de la Beaucaire, organizat în zonă. De aici şi metoda de atac, capul mare, cu urechi rotunjite, şi coada ca de panteră.

Alte teorii vorbesc despre o hienă pătată, la fel scăpată în pădurile din Gevaudan, dintr-o colecţie personală a unui nobil francez. Cu toate acestea, hienele nu atacă în modul în care a făcut-o fiara de la Gevaudan. Nu au fost excluse nici variante mai fanteziste, precum prezenţa unor animale preistorice, precum hienele din era glaciară.

Nu în ultimul rând s-a luat în considerare şi varianta unui câine antrenat să ucidă. Mai precis, în 2001, s-a emis ipoteza că era vorba despre un mastiff, un câine uriaş, dotat cu o armură din piele de mistreţ, antrenat să ucidă şi să terorizeze. „Bestia de la Gevaudan" rămâne însă şi astăzi un mister.