Poți fi un deștept prost? Știința spune că da

• Tweet

Prostia este un eșec cognitiv foarte specific. Ea apare atunci când nu aveți instrumentele conceptuale potrivite. Rezultatul este incapacitatea de a înțelege ceea ce se întâmplă și o tendință de a forța fenomenele să intre în categoriile nepotrivite.

Prostia va apărea când un cadru conceptual învechit este forțat să intre în funcțiune, manipulând controlul utilizatorului asupra unui fenomen nou. Este important să distingem acest lucru de simpla eroare. Facem greșeli din tot felul de motive. Prostia este mai degrabă o cauză specifică și repetată pentru eroare.

Prostia este, de asemenea, compatibilă cu un fel de inovație greșită. Luați în considerare o țară care importă cu entuziasm noi instrumente conceptuale nu dintr-un timp trecut, ci dintr-un loc foarte diferit. Dezbaterile globale asupra justiției sociale, de exemplu, sunt acum dominate de un set de idei și termeni preluați din SUA, o națiune marcată de o traiectorie istorică și culturală incredibil de specifică. Pur și simplu transferul acelui cadru către alte țări, cum ar fi cele care se bazează pe exploatarea forței de muncă a migranților albi, este riscant din punct de vedere conceptual și social.

Prostia are două caracteristici care o fac deosebit de periculoasă în comparație cu alte defecte:

Spre deosebire de defectele de caracter, prostia este în primul rând o proprietate a grupurilor sau tradițiilor, nu a indivizilor. Odată ce prostia a acaparat un grup sau o societate, este deosebit de greu de eradicat: inventarea, distribuirea și normalizarea noilor concepte este o muncă grea.
Prostia generează mai multă prostie din cauza unei profunde ambiguități în natura sa. Un slogan politic prostesc sună ca discursul unui alegător prost, el reflectă modul în care cel din urmă vede lumea. Rezultatul este că prostia poate fi, în mod ironic, extrem de eficientă în mediul potrivit.

Acum putem explica de ce prostia este atât de specifică domeniului în care este aplicată, de ce cineva poate fi atât de inteligent într-o zonă și idiot în alta: conceptele relevante sunt adesea specifice domeniului. Mai mult, putem vedea că vor exista multe cazuri care nu sunt o prostie deplină, dar care imită efectele acesteia.

Prostia este greu de reparat. Acest lucru este exacerbat de modul în care se potrivește cu alte vicii: încăpățânarea mă oprește din a-mi revedea conceptele chiar și atunci când ele nu reușesc să demonstreze ceva anume. Peste câteva sute de ani de acum încolo, descendenții noștri vor găsi cel puțin o parte a moralei contemporane aproape ininteligibilă: „Cum ar putea oamenii decenți să creadă asta vreodată?" Dacă nu vor să ne califice drept oameni răi, ar trebui să ajungă la concluzia că am fost proști, pur și simplu.