Horia Alexandrescu l-a redescoperit pe Evanghelie Zappa, părintele Jocurilor Olimpice moderne

• Tweet

Cunoscutul ziarist sportiv si scriitor Horia Alexandrescu s-a prezentat ieri la Libraria Sadoveanu din Capitala, în faţa unei asistenţe de calitate - din care au făcut parte reprezentanţi ai comunităţii elene din România si fosta ministră a Tineretului si Sportului, campioană olimpică şi mondială, Gabriela Szabo,- cu ultima sa realizarea editoriala: volumul „Olimpiadele lui Zappa".

Aceasta carte-document este rodul a trei ani de cercetări pentru a-l redescoperi pe fondatorul olimpiadelor moderne, deopotrivă fiu al Greciei şi al României, pe numele său Evanghelie Zappa. Prefaţa acestei carti-document este semnată de academicianul Eugen Simion, domnia sa fiind unul dintre „beneficiarii" acestei restituiri prin faptul că Zappa a fost şi unul dintre fondatorii Academiei Române. Iată ce spune academicianul Eugen Simion despre aceasta carte, dar mai ales despre Evanghelios Zappa:

"Horia Alexandrescu, reputat jurnalist şi om de televiziune, agită de mai multă vreme - în intervenţiile sale publice - numele lui Evanghelie Zappa, născut la Labova (Epir) în 1800 şi dispărut, în 1865, în România (la Broşteni - Ialomiţa) acolo unde făcuse avere şi se naturalizase. Un nume puţin cunoscut de marele public, azi, ca să nu spun total uitat, dar cunoscut şi venerat în mediul academic român şi elen, pentru că - în ceea ce priveşte pe români - numitul Zappa a fost cel dintâi şi cel mai important donator al Societăţii Literare Române (1866), întâia denumire cu care a apărut Academia Română. De numele lui Evanghelie Zappa se mai leagă o prioritate în lumea europeană, şi anume resuscitarea, după 1500 de ani, a Jocurilor Olimpice. Acest fapt a intrigat şi intrigă, observ, pe Horia Alexandrescu, contemporanul nostru, om priceput în profesiunea lui (gazetăria) şi spirit constructiv şi justiţiar: el vrea să dovedească, între altele, că Evanghelie Zappa este cel care a organizat şi finanţat, în 1859, prima Olimpiadă după o întrerupere de un mileniu şi jumătate, nu ilustrul Pierre de Coubertin, în 1896, cum ştie lumea sportivă internaţională. Şi trebuie să mărturisesc că reuşeşte să convingă. O făcuse cu câţiva ani în urmă, într-o carte pe care am citit-o cu interes şi cu plăcere. Revine, acum, cu o ediţie nouă, amplificată, îmbogăţită cu noi documente şi cu alte argumente. Ambiţia (frumoasă, justă) a lui Horia Alexandrescu este să se recunoască de către cei interesati de istoria sportului şi, în genere, de către oamenii de bine, iubitori de adevăr, că acela care a reînviat marea traditie a antichităţii (Jocurile Olimpice) este mai sus citatul Zappa, elen naturalizat român, om de acţiune vizionar şi binecuvântat filantrop. Biografia lui este fabuloasă. A făcut de toate, a intrat în armata luiAli-Paşa, de reţin bine, la 13 ani, a făcut studii de agricultură la Paris şi, mai întâi ca arendaş, apoi proprietar, a făcut o mare avere în Ţara Românească. A lăsat-o prin testamentul din 1860 (care, în sine, este o operă de chibzuinţă şi înţelepciune heladică), Academiei Române (ce se pregătea atunci de oamenii luminaţi ai lui Cuza), pentru a finanţa realizarea unui dicţionar şi o gramatică a limbii române şi, în cea mai mare parte, a lăsat-o naţiunii elene pentru a crea o instituţie care să organizeze, în continuare, Jocurile Olimpice. Din banii lui au fost finanţate, aflu din cartea lui Horia Alexandrescu, patru ediţii (1859, 1870, 1875,1889), până ce, în 1896, Baronul Pierre de Coubertin şi Prinţul Constantin al Greciei au redeschis, oficial şi cu mai mare ceremonie, Jocurile Olimpice ce intraseră şi pieriseră în legendă... Horia Alexandrescu reuşeşte, cred, să restabilească adevărul, evitând stilul şi mentalităţile protocroniste. Se ţine aproape de documente şi nu face speculaţii abuzive. Testamentul lui Zappa, publicat, am impresia, prima oară, este elocvent şi spune mult despre caracterul şifilosofia de viaţă a acestui spirit generos, ieşit din spaţiul balcanic - acela despre care un mare moralist român spunea că, în interiorul lui, toate miturile se degradează. Moralistul uită însă că lumea grecească a dat, în vechime, şi filosofi ca Platon şi mari autori tragici, nu numai zei destrăbălaţi şi indivizi care se ceartă mereu şi provoacă, astfel, „conflicte balcanice", reputate pentru confuzia şi impuritatea lor. iată că ies din această zonă bogată spiritual şi oameni de ispravă, spirite filantropice şi bine chibzuite, care îşi lasă averea pentru a alcătui dicţionare şi gramatici sau pentru a renaşte tradiţiile frumoase ale Heladei. Horia Alexandrescu scrie simplu şi limpede, într-un limbaj al exactităţii - cum îi stă bine unui jurnalist - despre un personaj care, în viziunea lui filantropică, s-a gândit să unească sportul cu filologia, artele şi ştiinţele exacte, altfel zis cu Academia. Zappa a gândit bine. Lumea heladică le cultiva pe toate. Omul desăvârşit, omul armonios în gândirea antică, era acela care uneşte filologia cu gimnastica, arta minţii cu arta fizică, în fine, spiritul cu acţiunea. Lumea modernă a uitat, din nefericire, această alianţă, ratând, astfel, întâlnirea omului cu desăvârşirea şi armonia spiritului cu armonia şi frumuseţea trupului său."