• Tweet

Cercetările care sugerează că anumite specii pot învăța, experimenta durere și formează relații au implicații pentru atitudinea noastră față de cel mai consumat animal din lume, scrie The Guardian.

Când oamenii de știință au demonstrat că un mic pește tropical - cleaner wrasse - se poate recunoaște într-o oglindă, primul gând al profesorului Culum Brown a fost: „Acesta este cel mai tare lucru vreodată".

Brown, un ecologist care cercetează comportamentul și inteligența peștilor la Universitatea Macquarie din Sydney, spune că testul de auto-recunoaștere a oglinzii - dezvoltat în anii 1970 - este considerat standardul de aur pentru dovezile conștientizării de sine vizuale la animale.

În studiul Universității din Osaka City, un număr mic de pești aveau un semn plasat sub gât în ​​timp ce erau sub anestezie. Când i s-a dat o oglindă, peștii și-au orientat corpul pentru a vedea semnul și au încercat să o strângă zgâriindu-se pe pietre.

Primatele, elefanții și delfinii au trecut anterior testul. Dar rezultatele la pește s-au dovedit atât de controversate încât au fost nevoie de cinci ani pentru ca lucrarea să fie publicată.

Chiar și atunci, mulți oameni de știință au refuzat să accepte rezultatele.

La nivel global, peștele este cel mai consumat animal (se estimează că 1,1-2,2 tn sunt capturate anual). Este, de asemenea, cel mai comun animal de companie și unul dintre principalele animale folosite în știință și cercetarea medicală. Cu toate acestea, Brown spune că majoritatea publicului abia dacă îi consideră animale.

În ultimele decenii, cercetătorii au demonstrat că, alături de conștientizarea vizuală de sine, anumite specii au capacitatea de a învăța, de a-și aminti, de a experimenta durere și de a forma relații. Multe dintre aceste calități implică simțire, capacitatea de a simți experiențe pozitive și negative.

„Știința este atât de departe în fața societății încât va fi nevoie de o schimbare monumentală în comportamentul uman pentru a o ajunge din urmă", spune el.

De exemplu, Brown spune că concepția greșită populară că peștii au memorie scurtă nu are „absolut niciun fundament". Cercetările sale asupra rechinilor au descoperit că aceștia sunt creaturi inteligente și curioase, cu amintiri lungi.

El face parte dintr-un grup de oameni de știință și filozofi care au semnat la începutul acestui an Declarația de la New York privind conștiința animală, care încearcă să reducă decalajul dintre știință și societate. Bazându-se pe dovezi, declarația spune că există „cel puțin o posibilitate realistă de experiență conștientă la toate vertebratele (inclusiv reptile, amfibieni și pești)".

Analiza testului oglinzii a condus la mai multe studii, inclusiv unul publicat săptămâna aceasta, care arată că peștele cleaner wrasse va folosi o oglindă pentru a le verifica dimensiunea înainte de a decide dacă să atace un alt pește. Peștii au acum cea mai bună dovadă a oricărui animal pentru auto-recunoașterea în oglindă, spune Brown, dar „oamenii încă nu cred asta".

Durerea la pești, un aspect important pentru bunăstarea animalelor, este de asemenea contestată.

Ling spune că cercetările pentru a stabili dacă peștii experimentează senzații precum durere sau frică au parcurs un drum lung în deceniile de când James Rose, un zoolog, a susținut că peștii nu sunt capabili să sufere, având în vedere structura diferită a creierului umană.

De atunci, cercetări prolifice ale profesorului Lynne Sneddon de la Universitatea din Gothenburg au oferit dovezi că unii pești osoși, cum ar fi păstrăvul curcubeu, experimentează răspunsuri corporale și comportamentale în concordanță cu durerea. De exemplu, păstrăvii injectați cu venin de albine au fost observați legănându-se dintr-o parte în alta și le-a crescut rata de respirație branhială.

Ling spune că este nevoie de studii similare la alți pești. „Există o mulțime de preocupări ale publicului cu privire la modul în care unele dintre aceste specii populare, cum ar fi rechinii mari, sunt tratate în aceste zile."

Rechinii nu par să posede celulele nervoase, numite nociceptori, care permit senzația de durere, dar acesta nu este un motiv pentru a le trata prost, spune el.

În timp ce Ling acceptă că unele specii simt durere, el este precaut în privința generalizării.

Psihologul dr. Michael Philipp, de la Universitatea din Canterbury din Noua Zeelandă, spune că atitudinile oamenilor față de bunăstarea animalelor sunt influențate de propriile percepții despre capacitatea animalului de a gândi și de a simți.

De exemplu, cercetările sale arată că acceptabilitatea eutanasiei crește pentru animalele care sunt „delicioase de mâncat", dar scade pentru cele considerate „frumoase". El spune că alte cercetări arată că atunci când animalele sunt clasificate ca alimente sau animale de experiment, motivează oamenii să nege abilitățile cognitive ale acelor animale.

Țările și regiunile încep să recunoască sensibilitatea animalelor, Noua Zeelandă extinzând acest lucru la pește.

În Noua Zeelandă, experții ridică întrebări acum cu privire la apariția sensibilității la pești. Majoritatea peștilor zebră utilizați în cercetare sunt tineri și sunt excluși în mod special de la protecție în temeiul Legii privind bunăstarea animalelor. Dar sfaturile Comitetului Național de Etică a Animalelor spun că există „dovezi convingătoare care sugerează că peștii devin sensibili cu mult înainte de tranziția de la larve la adulți".
Brown spune că, deși argumentele în jurul sensibilității, durerii și percepției peștilor ar putea părea complexe, rezultatul este simplu. „Dacă au capacitatea de a suferi și de a simți lucruri negative, atunci avem obligația să oprim asta când este cazul", spune el.

„Ai trata peștele ca orice alt animal - o vacă, o pisică, un câine sau o pasăre - același tip de decență și respect pentru viața animalului respectiv."