Aspirina poate trata o afecțiune a ficatului: De ce trebuie luat cu grijă acest medicament!

• Tweet

Aspirina este un medicament care poate fi cumpărat de la farmacie fără prescripție medicală, și care este folosit în general pentru atenuarea durerilor sau în caz de răceală. Ce rol are aspirina, însă, în bolile hepatice cronice?

Fibroza, un răspuns comun la leziunile hepatice cronice, se caracterizează prin acumularea excesivă de matrice extracelulară. Fibroza hepatică avansată poate duce la ciroză. Strategiile terapeutice pentru aceste două boli sunt, în prezent, limitate la tratamentul cauzei sale și la prevenirea și tratarea complicațiilor cirotice. În prezent, terapia antifibrotică directă nu este disponibilă.

Studii recente efectuate pe animale au arătat că trombocitele activează celulele stelate hepatice, ducând la dezvoltarea fibrozei hepatice, în timp ce agenții anti-plachetari scad fibroza hepatică, potrivit doc.ro.

Pornind de la observațiile conform cărora activarea plachetară stimulează fibroza hepatică, în timp ce aspirina previne progresia fibrozei, a fost evaluat un eșantion de adulți din SUA cu boală hepatică cronică și consum regulat de aspirină sau ibuprofen, un medicament antiinflamator nesteroidian.

Din analiza datelor s-a observat o scădere a indicelui de fibroză hepatică la cei tratați cu aspirină și mai puțin în cazul ibuprofenului cu un efect antiplachetar semnificativ mai mic.

Nu s-a găsit o relație de cauzalitate între doza de aspirină și îmbunătățirea indiciilor de fibroză hepatică. Acest lucru are legătură, probabil, cu mecanismul de inhibare ireversibilă a trombocitelor, care durează 8-9 zile, cât durata de viață a trombocitelor.

Având în vedere efectul protector binecunoscut al aspirinei împotriva bolii coronariene și a cancerului de colon, se așteaptă finalizarea analizei asupra capacității aspirinei sau a altor medicamente antiplachetare de a întârzia sau diminua progresia fibrozei la pacienții cu boli hepatice cronice.

O aspirină pe zi, chiar și în doză mică - în jur de 81 mg, poate reduce riscul de infarct miocardic la pacienții cu boli cardiovasculare, având un rol cardioprotector. Dacă este luată în dozele recomandate de medic, aspirina nu reprezintă un pericol pentru pacientul cu afecțiuni hepatice, deci nu trebuie luată în niciun caz după ureche.

În urma administrării îndelungate de aspirină, fie și în doze moderate, nivelul de alaninaminotransferază (ALT) din sânge poate înregistra o creștere semnificativă. La rândul ei, creșterea nivelului ALT poate declanșa creșterea nivelului de bilirubină din organism. Astfel, se poate instala hepatotoxicitatea. Din fericire, lucrurile revin la normal imediat ce administrarea de aspirină este oprită.

Hepatotoxicitatea cauzată de aspirină este, de cele mai multe ori, blândă și asimptomatică. Atunci când devine simptomatică, se manifestă prin stări de greață, dureri abdominale și, uneori, chiar prin encefalopatie. Biopsia hepatică indică leziuni minore, în ciuda nivelului enzimatic ridicat. La microscop se pot observa anomalii mitocondrice.

Și sindromul Reye poate să apară în urma hepatotoxicității cauzate de aspirină. Sindromul Reye poate fi fatal dacă nu este tratat la timp, deoarece afectează creierul și ficatul.

Pacienții care manifestă reacții hepatice în urma administrării aspirinei ar trebui să întrerupă de urgență tratamentul și să încerce, mai degrabă, un tratament pe bază de acetaminofen sau alte antiinflamatoare. Din fericire, cum spuneam, leziunile provocate ficatului de dozele mari de aspirină nu sunt atât de grave și se vindecă rapid, chiar de la sine, în urma întreruperii tratamentului medicamentos. În câteva zile de la oprirea administrării aspirinei, nivelul ALT din organism revine la normal.

În cazul sindromului Reye, însă, lucrurile nu sunt la fel de simple. Pacientul trebuie să apeleze la ajutor medical de urgență pentru a preveni daunele permanente care pot fi cauzate de această afecțiune. Complicațiile acestui sindrom includ: pneumonie, insuficiență respiratorie, hernierea trunchiului cerebral, pancreatită, hemoragie gastrointestinală, insuficiență renală, comă ori chiar deces.

În cazul pacienților diagnosticați cu sindrom Reye, este complet interzisă administrarea de aspirină, indiferent de cantitatea sau forma sub care se administrează.

Pacienții care suferă de boli hepatice trebuie să se consulte cu medicul gastroenterolog cu privire la toate medicamentele administrate, astfel încât să se asigure că nu își pun sănătatea în pericol urmând un anumit tratament.

Unele medicamente, cum ar fi statinele, recomandate de medici persoanelor cu colesterol mărit, pot crește nivelul enzimelor hepatice și pot provoca leziuni hepatice minore, fără simptome. Totuși, medicii pot continua să prescrie statine și persoanelor cu boli hepatice cronice, deoarece acestea nu vin cu riscuri suplimentare pentru pacienții respectivi față de cei fără boală hepatică, dimpotrivă, chiar există unele beneficii ale utilizării statinelor pentru tratamentul colesterolului ridicat la persoanele cu ficat gras non-alcoolic. Statinele nu sunt, însă, prescrise persoanelor care au ciroză decompensată.

Paracetamolul sau acetaminofenul, un medicament folosit des pentru a trata diverse dureri sau în caz de răceală, poate cauza hepatotoxicitate. Deși este un medicament care poate fi cumpărat fără prescripție medicală, dacă este utilizat în doze prea mari poate duce la insuficiență hepatică acută.

De exemplu, doza maximă admisă de paracetamol, așa cum este trecută în prospect, nu ar trebui luată de toată lumea. Mai precis, deși doza maximă admisă pentru adulți este de 3000 de mg pe zi, un adult care are o greutate corporală mică (de exemplu, o femeie scundă și foarte slabă) nu ar trebui să ia doza maximă de paracetamol.

Alte medicamente situate în topul celor care pot afecta ficatul sunt amoxicilina, amiodarona și alopurinolul. În rest, nu există multe alte medicamente care să dăuneze ficatului suficient pentru a provoca simptome, cum ar fi îngălbenirea pielii și a ochilor (icter), dureri abdominale, mâncărime și tendința de sângerare.

E bine de știut că și unele plante medicinale conțin substanțe care pot afecta ficatul. De exemplu, unele ierburi folosite în medicina tradițională chinezească, cum ar fi podbalul sau Eupatorium conțin alcaloizi de pirolizidină, pot să afecteze ficatul dacă sunt administrate pe termen lung, fie și în cantități mici.