A fost dezlegat misterul craterelor uriașe apărute din senin în Siberia

• Tweet

Un crater masiv a apărut brusc în tundra siberiană, anul trecut, după o explozie puternică de gaz metan, care a aruncat bucăți de gheață și stâncă la zeci de metri distanță. A rămas în urmă o „o cicatrice" circulară în peisajul gol.

A fost cea de-a 17-a gaură care a apărut în peninsulele îndepărtate Yamal și Gyda din Arctica Rusă. Prima a fost semnalată în 2013, iar de atunci, pe măsură ce alte cratere au apărut, oamenii de știință au avansat nenumărate teorii. Cercetătorii au ajuns acum la concluzia că aceste cratere au legătură cu schimbările climatice. Fotografiile făcute cu drone, simulările 3D și inteligența artificială duc toate la această concluzie. Cercetarea acestui crater a ajutat oamenii de știință să înțeleagă cum se ajunge la exploziile care lasă în urmă cratere: gazul metan se acumulează în stratul gheață, generând apariția unei movile la nivelul solului. Movila crește în dimensiuni, apoi se produce explozia, care lasă în urmă craterul masiv.

Ceea ce nu se știe este sursa metanului. Ar putea proveni din straturile inferioare ale Pământului, din cele de suprafață sau din ambele. Permafrostul este un imens rezervor natural de metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon. Verile mai calde - Arctica se încălzește de două ori mai repede decât media globală - au slăbit stratul de permafrost, care acționează ca un capac, facilitând evacuarea gazului. Unii experți estimează că solurile din regiunea unde se află permafrost conțin de două ori mai mult carbon decât atmosfera, făcând regiunea una extrem de importantă în lupta împotriva schimbărilor climatice.

„Schimbările climatice, desigur, au un impact asupra probabilității apariției craterelor în permafrostul arctic", a explicat Evgeny Chuvilin, cercetător principal la Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo din Moscova, potrivit CNN. Cu ajutorul imaginilor obţinute prin satelit, cercetătorii au reușit să identifice și momentul în care s-a format craterul. Ei cred că movila ar fi explodat între 15 mai și 9 iunie 2020. Craterul a fost văzut pentru prima dată în timpul unui zbor cu elicopterul, pe 16 iulie 2020. Momentul nu a fost aleatoriu, potrivit lui Chuvilin. „Aceasta este perioada anului când există un flux de energie solară care determină topirea zăpezii și încălzirea straturilor superioare ale solului și care provoacă modificări ale proprietăților și comportamentului lor", a explicat el.

Deși până acum au fost documentate 17 cratere, nu se știe câte sunt în total sau când ar putea apărea următorul. Oamenii de știință nu au încă instrumente eficiente pentru detectarea craterelor cu emisii de gaze, deși o echipă de la Woodwell Climate Research Center din Massachusetts încearcă să realizeze acest lucru. Pentru a înregistra modificările din peisajul arctic și, probabil, în cele din urmă, pentru a prezice unde ar putea apărea următorul crater de explozie, cercetătorii au conceput un algoritm pentru a cuantifica modificările caracteristicilor solului, cum ar fi înălțimea movilelor și extinderea sau micșorarea lacurilor de pe peninsulele Yamal și Gyda.

Formula a prezis corect toate cele șapte cratere raportate de oamenii de știință până în 2017 și a dezvăluit formarea a trei noi. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că aceste cratere reprezintă un semn că cele mai nordice zone ale planetei noastre suferă schimbări radicale. Aproximativ 5% din cei 327.000 de kilometri pătrați studiați au suferit schimbări bruște ale peisajului între 1984 și 2017. Aceste modificări includ surpări ale solului, formarea de noi lacuri și dispariția altora, plus eroziunea albiilor râurilor, potrivit studiului publicat în revista Geosciences. „Aceste cratere reprezintă un proces care anterior nu era cunoscut oamenilor de știință", a declarat Sue Natali, directorul programului Arctic la Centrul de Cercetări Climatice Woodwell și coautor al studiului.