Măcinici moldoveneşti. Reteta manastireasca

• Tweet

„Mãcinicii" se fac în 9 martie. Ortodoxia celebreazã la aceastã datã Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevasta. E „ziua celor fãrã nume", a celor care nu-şi au prenumele dintre sfinţi.

Din lungile ceremonii ale Anului Nou Agrar, din vechile ritualuri antice, sacrificii, acte şi formule magice s-a pãstrat, (lângã plitã!) şi modelarea unor simboluri ale jertfelor din aluat de fãinã de grâu, copt sau fiert, a unor figurine încãrcate de semnificaţii sacre (ca şi mãrţişorul), ce se mãnâncã sacramental de ziua morţii Babei Dochia, 9 martie (echinocţiul de primãvarã în Calendarul Iulian): Mãcinicii.

Aliment sacramental, modelat în chipuri antropomorfe, zoomorfe sau fitomorfe, Mãcinicii simbolizeazã sacrificiile fãcute la Anul Nou, celebrat în vechime la echinocţiul de primãvarã. Mãcinicii au o bogatã sinonimie zonalã (Sfinţi, Sfinţişori, Sâmţi, Bradoşi, Brãduleţi, Brânduşei, Moşi de Paresimi) şi sunt preparaţi prin douã tehnici culinare: coacerea sau fierberea aluatului modelat.

Aluatul din fãinã de grâu este frãmântat cu miere, i se adaugã miez de nucã şi se coace în cuptor sau pe plitã. Mãcinicii sunt, de obicei, figurine antropomorfe, cu cap, ochi, nas, mâini şi picioare, sau colãcei în forma cifrei opt, imitând, de asemenea, chipul uman. Mãcinicii pot avea şi formã de albinã, de pasãre, de brãduleţi sau de cercuri, obţinute prin presarea aluatului cu capãtul ţevii de soc. Gospodinele modeleazã şi coc un numãr fix de Sfinţi, 40 sau 44 numiţi şi Moşi sau Mucenici (în anumite zone, Moşii sunt spirite ale morţilor care îşi viziteazã rudele în ziua de 9 Martie).

Mãcinici moldoveneşti (copţi):

• 1 kg fãinã

• 500 ml apã

• 1 linguriţã sare

• 2 linguriţe drojdie

• untdelemn pentru uns tava

• 4 linguri miez de nucã mãcinat (sau cât vã place)

Sirop:

• 6 linguriţe zahãr (miere) - sau cât vã place

• zahãr vanilat

• 1 ceaşcã apã

Aluat:

• Se frãmântã un aluat dospit ca de pâine din fãinã, apã, sare şi drojdie, se lasã la crescut 20 de minute

• Se rãsucesc ,,şnururi" de cocã de circa 1 cm grosime în formã de opturi

• Se pun la copt într-o tavã cu ulei

• Se fierbe apã cu miere pânã se îngroaşã, se adaugã la sfârşit zahãrul vanilat, se toarnã peste mãcinici

• Se presarã miez de nucã, se lasã sã se înmoaie

(reţetã a Maicãi Lucia de Nãmãieşti)

Facem azi foarte multe lucruri fãrã sã le ştim sensul magic iniţial. E atât de emoţionant dar şi atât de neliniştitor lucrul acesta, încât te poţi clãtina şi ne-nţelege. Gospodina care pune un ban sãrbãtoresc în colãceii de 9 martie, ca sã vadã cui cade norocul în acel an, nu ştie întotdeauna cã, pentru o clipã, e sorã bunã cu strãbunica ei neoliticã, ce se închina la Terra Mater, cu sclava spartanã cerând ajutor Herei şi lui Artemis din Panteonul grec, cu matroana de lângã altarul Junonei romane, cu ţãranca geto-latinã invocând-o înfricoşatã pe Dochia din mitologia româno-precreştinã care, toate, de-a lungul a mii de ani, au trãit aceeaşi ceremonie ezotericã sau sacramentalã la venirea Anului Nou Agrar, la începutul primãverii, prin acelaşi colãcel, cu un bãnuţ al norocului.

Aflarea norocului la mãcinici însemna prepararea unei turte din fãinã de grâu în ziua de 9 martie, Anul Nou Agrar în Calendarul Popular, în care se introduce în timpul frãmântatului, o monedã de argint sau de aur. Dupã coacerea aluatului în cuptor sau în ţest, turta se taie în bucãţi egale şi se împarte la membrii familiei. Persoana care gãseşte moneda în bucata primitã e cea mai norocoasã din casă.