Ion Cristoiu: Noul Cod penal, rezultat al modificarilor impuse de Parlament, risca sa fie la fel de prost ca si cel din 2009

• Tweet

Majoritatea parlamentara a impus trecerea prin Parlament, cu emotii contracarate de binecunoscutele aranjamente, a Legii de modificare a Codului penal. Pe scena noastra politico-mediatica, momentul a strinit o ditamai valvitaia:

Proteste nastrusnice ale Opozitiei in Parlament, prin punerea in scena a instrumentele Circului Mare din Moscova, demonstratii in Piata Victoriei, inlocuite in ultimele zile cu blocarea trecerilor de pietoni, spre disperarea conducatorilor auto si satisfactia agentilor de circulatie, care-si gasesc un rost pe lumea asta, declaratii tari, desi macinate de clisee, ale lui Klaus Iohannis, somarea Puterilor Garante sa-si exprime pozitia, dupa traditionalul obicei al pamintului fanariot, vaiete de parca ar fi venit deja ceea ce clanurile de paminteni din serialul The 100, Sezonul patru, spre sfirsit, numesc Pamphilia, Radiatiile provocatoare de Apocalipsa, controverse isterice la talk showuri.

Codul Penal e dupa Constitutie al doilea document important pentru viata social-politica a unei tari. In Codul Penal se reflecta chiar si esenta unui regim. Un regim autocratic va impune un Cod penal represiv, dind curs obsesiei de ordine vecina cu cea de cazarma, care, potrivit dictatorilor, trebuie sa domine si viata civila. Un regim democratic autentic va pune accent pe un Cod liberal, permisiv, esentialmente preocupat de respectarea drepturilor individuale,. Fara a pune in discutie ordinea publica, el izvoraste din credinta ca individul are intiietate in fata Statului.
De aceea, peste tot in lumea democratica adoptarea unui nou Cod penal sau chiar modificarea celui existent, cind e vorba de modificari de profunzime, stirneste controverse aprinse, dezbateri nationale, polemici pro si contra.
Judecind dupa tulburarea produsa de Legea de modificarea a Codului penal, opinia publica de la noi s-a racordat la acest inalt standard al societatilor evoluate din punct de vedere democratic.

Asa sa fie?
Mai intii despre ce s-a discutat cu atita patima, vecina deseori incaierarii.
Fortele care se opun modificarilor, intelegind prin asta Opozitia politica, Opozitia din strada, Presedintele Romaniei, presa TeFeLista, au redus modificarile la masurile in favoarea coruptilor.
Fortele care au impus modificarile, intelegind prin asta Coalitia PSD-ALDE, presa anti-Binom, au redus modificarile la masurile cerute de curmarea abuzurilor, de respectarea drepturilor omului.

Doar la atit?
Un Cod penal da seama, dupa cum spuneam mai sus, de politica penala a unui regim. Pe linga viziunea asupra relatiei Individ- Stat, politica penala da seama si de pericolele majore de la un moment dat pentru siguranta societatii. Daca la un moment dat, traficul de droguri atinge nivelul unui pericol national, Codul penal va veni cu o inasprire a pedepselor in cazul infractiunii de trafic de droguri. Nici majoritatea parlamentara, dar nici Opozitia nu s-au referit o clipa la aceasta chestiune fundamentala, una dintre chestiunile care trebuie abordate inevitabil cind se discuta un nou Cod penal sau modificarile la Codul Penal:

Sint modificarile aduse si propuse de Coalitia PSD-ALDE expresia unei politici penale represive sau dimpotriva a unei politici penale liberale?
La aceasta intrebare nu ne-au raspuns in primul rind initiatorii modificarilor. De ce au initiat aceste modificari? De ce au tinut neaparat sa le treaca prin Parlament in viteza?
Nici adversarii modificarilor nu s-au referit la aceasta chestiune. In afara de denuntarea cliseu - Un Cod penal cu dedicatie, conceput astfel incit sa favorizeze coruptii -, Opozitia politica, Opozitia din strada si cea din presa, n-au facut alte observatii fundamentale la modificari.

Modificarile la Codul penal se impuneau insa dintr-un motiv simplu. La confruntarea cu viata, Codul penal din 2009 si-a dezvaluit multe slabiciuni. Cele mai multe provocate de formula asumarii raspunderii. Unele insa si pentru ca orice document juridic, document produs de om, se dovedeste ulterior, la confruntarea cu viata, neputincios sa acopere toate problemele si situatiile. Din acest punct de vedere modificarile erau necesare. Initiatorii modificarilor nu ne-au justificat prin asta initiativa modificarilor, nu ne-au aratat ce elemente din Codul penal intrasera in conflict cu viata la aplicarea in practica. De aici sentimentul incercat de opinia publica, la fel ca in cazul Ordonantei 13, ca modificarile sint rezultatul unei impuneri de catre majoritate a unor masuri numai si numai pentru ca asa vrea ea, majoritatea.

Modificarile la Codul Penal sint chestiuni mult mai complicate si mai complexe decit se crede. Modificarea unui articol trebuie sa tina cont de alte articole, mai mult sau mai putin modificate. Rezultatul trebuie sa fie un document armonios, logic. Au tinut cont modificarile la Codul Penal de aceasta legitate? La aceasta intrebare au evitat sa raspunda si initiatorii si adversarii modificarilor. Opozitia s-a concentrat exclusiv pe asa-zisele modificari cu dedicatie pentru Liviu Dragnea si alti lideri PSD. Numai ca principala obiectie adusa acestor modificari nu e alta decit cea adusa Codului Penal in 2009 cind documentul a fost adoptat prin asumarea raspunderii de catre guvernul Boc. La vremea respectiva m-am numarat printre cei care au avertizat ca un document de importanta Codului penal trebuie sa fie rodul unei lungi si competente dezbateri in Parlament si in opinia publica. Nu nu numai pentru ca asa cer normele democratiei, ci si pentru ca asa cer normele unui document care trebuie aplicat in viata. Evenimentele ulterioare au dovedit ca adoptarea prin asumarea raspunderii a fost un dezastru. Codul penal a fost lipsit de contributia semnificativa adusa de dezbaterile parlamentare si din spatiul public. Pe parcursul dezbaterilor parlamentarii fac observatii din punctul de vedere al realitatii, realitate pe care niciodata citiva oameni, oricit de inteligenti ar fi, nu vor putea s-o cuprinda intr-un document legislativ. Absenta dezbaterilor a dus la un Cod penal care si-a aratat la confruntarea cu viata mari slabiciuni, toate provenind din neluarea in calcul a tuturor nuantelor.

Modificarile la Codul Penal au fost si ele sub semnul lui Pe repede inainte. Opozitia n-a vizat confruntarea Codului cu viata, ci exclusiv batalia politica, Prin urmare, in locul amendamentelor si observatiilor tinind de necesitatea ca modificarile sa produca un Cod penal mai bun decit cel ivit prin asumarea raspunderii, Opozitia a facut scandal mediatic, a atacat insasi ideea de modificari ale Codului penal, cind, asa cum aratam mai sus, modificarile erau impuse de viata. Codurile penale sau modificarile la Codurile penale presupun participarea unor mari specialisti. Inutil sa mai reamintesc adevarul ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu la Codul penal au lucrat cei mai mari penalisti romani de la vremea respectiva. Nu mai sint in Romania de azi mari specialisti in Dreptul penal? Daca da, au fost ei consultati sau chiar invitati sa se implice direct in modificarile la Codul penal?

Nu stim daca aceste modificari vor deveni vreodata realitate juridica. Discutarea de catre CCR a fost programata abia in septembrie 2018. Sint sigur ca CCR va cere modificari la modificari.
Sigur este insa ca felul in care au fost discutate si adoptate aceste modificari ne indeamna sa credem ca, aplicat in viata, noul Cod penal, rezultat al modificarilor impuse de Parlament, va fi la fel de prost ca si cel din 2009. Si o parte din vina o are si Opozitia, care a politizat pina la neghiobie dezbaterea modificarilor.