• Tweet

Datornicilor, justițiabililor necăjiți și altor categorii de cetățeni ajunși la ananghie, Statul român - în mod absolut neconstituțional - le impune plata taxei pe valoarea adăugată ca demnitarii să aibă din ce fura, iar alte categorii de șmecheri să realizeze în paralel averi fabuloase pe spatele acestora.

Un bătrân mi-a spus odată că Statul este cel mai mare hoț al unei țări, și a argumentat: pentru că el nu fură ca un găinar ordinar din buzunarele sau din gospodăria ta, ci dă o lege prin care nu numai că te jecmănește la drumul mare, ci mai te și obligă să-i duci banii la ghișeu. În același timp, culmea nedreptății, o sumedenie de activități ce se desfășoară pe teritoriul României sunt scutite de TVA, astfel încât cetățeanul să fie batjocorit, umilit și exploatat mai mult decât poate suporta.

Cine nu plătește TVA

Mai întâi, să vedem ce este acest TVA și cine îl datorează, potrivit Codului fiscal al României. Conform celor mai avizate surse, ar fi vorba despre un impozit indirect, neutru și unic, suportat de consumatorul final al unui bun ori al unui serviciu și care se aplică tuturor activităților economice. Asta înseamnă că orice contribuabil, după ce plătește statului impozit pe venit ori pe profit, trebuie să mai achite și TVA, dacă beneficiază contra cost de vreun bun ori de un serviciu. Ceea ce reprezintă o dublă impunere pentru dobândirea aceluiași bun.

Același stat drăgălaș a prevăzut în Codul fiscal o sumedenie de activități care sunt scutite de plata TVA. Lista acestora este atât de lungă și stufoasă, încât cititorul o poate descărca apăsând AICI, pentru a aprecia singur câte dintre acestea i se par justificate și câte nu. De asemenea, de plata TVA mai sunt scutiți și practicienii unor profesii liberale, care realizează venituri de până la 65.000 de euro pe an, adică ceva peste 24.000 de lei pe lună. Cum ar fi: notarii, executorii judecătorești, lichidatorii și administratorii judiciari, avocații, mediatorii, cântăreții, maneliștii și lăutarii etc.

Pe ce bază ne jupoaie notarii

În baza unor propuneri avansate chiar de Uniunea Națională a Notarilor Publici, în paralel cu care se desfășoară, de regulă, intense activități de lobby și presiuni politice, ministrul Justiției aprobă tarifele și onorariile acestora. Pe deasupra, Statul înfulecă și el o altă cotă procentuală importantă de la cetățean. Principiul nedeclarat este următorul: dacă cumpărătorul are bani să-și cumpere ceva, trebuie să-i dea și Statului. Iar dacă omul vinde - așișderea. Că notariatele din țara noastră au devenit adevărate fabrici de bani, iar șpăgile pentru a intra în această profesie depășesc cinci, șase cifre în moneda euro, nu deranjează pe nimeni.

La fel cum nu deranjează pe nimeni că, notarul încarcă nota de plată a cetățeanului ce încape pe mâna lui, după cât de abil e în a-l păcăli, pe baza celor mai murdare principii negustorești. Totuși, notarul îi face omului care-i calcă pragul un serviciu, iar acestă plătește angro, bucurându-se să se vadă în final cu actele-n mână. Fie că este vorba despre o tranzacție, un divorț, un partaj, o succesiune ori alte asemenea.

TVA îngrădește accesul la justiței

Și avocații care realizează venituri de peste 65.000 de euro pe an sunt obligați să plătească Statului TVA. Încă din anul 1997 se tot încearcă eliminarea sau măcar diminuarea acestei taxe rușinoase, impuse justițiabilului care-și caută dreptatea, dar până în prezent, fără niciun rezultat. Ar fi corect ca pentru aceste servicii legale, cetățeanul să fie scutit de TVA, că doar nu desfășoară o activitate economică, așa cum spune Codul fiscal?

Dacă luăm în calcul faptul că, prin această taxă, justițiabilului i se îngrădește accesul la actul de justiție, ar fi cât se poate de normal ca avocatura să fie scutită de TVA. Dar cine să propună această modificare legislativă, când parlamentarii noștri dorm pe ei sau se ocupă mai mult cu activitățile domestice, decât cu dezbătutul și votatul. Pe de altă parte, bine fac, procedând așa. Că dacă nu dorm ori nu chiulesc, se-apucă de furat, iar pentru cetățeanul de rând va fi și mai rău ca acum.

Pe ce bază ne jupoaie executorii judecătorești

Aceste hiene de pe lângă Justiția română pun în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii sau decizii ale instanțelor judecătorești. Onorariile nesimțite pe care le practică au fost stabilite tot prin ordin al ministrului Justiției, care în realitate a aprobat fără să-i pese vreo clipă de contribuabil propunerile Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Așa se face că, dacă ai o datorie pe care n-o poți plăti de bună voie, vine și hiena să se înfrupte din necazul tău, vine și Statul, care percepe împotriva firii TVA, fără ca tu să fi beneficiat de vreun bun ori de un serviciu ori să desfășori o activitate economică. Ceea ce, iarăși, depășește limitele constituționalității.

În general, onorariile executorilor judecătorești se ridică la 10% din valoarea datoriei, la care se adaugă complet aiurea alte câteva categorii de cheltuieli, pe care pe ministrul Justiției nu l-a durut mâna să le includă în ordinul său prin care executorii judecătorești devin milionari în euro în maximum un an de activitate. La fel cum nici pe „deștepții codurilor" nu i-a deranjat să le includă în noul Cod de procedură civilă, că doar nu dădeau nimic de la ei. Așa se face că amărâtul de datornic ajunge să plătească peste 20% în plus față de cât datorează, ca să-l îmbogățească peste noapte pe șacalul de pe lângă justiție și să finanțeze bugetul de stat din care se fură cu nemiluita. Și încă acum este bine, că până de curând, nesimțiții executori judecătorești își mai prevăzuseră în propriul statul alte 19 taxe pentru a-i jupui pe oameni, care ulterior au fost declarate nelegale și abrogate. Dar niciun păgubit nu și-a văzut banii înapoi.

Executorii judecătorești câștigă peste un milion de euro pe an

Președintele UNEJ, Cristian Jurchescu, vine și spune că onorariile practicate sunt atât de mari, pentru că reprezintă de fapt o sancțiune aplicată debitorului care nu și-a mai putut plăti datoria. Dar cine mă-sa este executorul judecătoresc să mă amendeze pe mine, ca să-și umfle el buzunarele? Și de unde știe el de necazurile mele, care m-au făcut să nu-mi mai plătesc datoria? Cum astfel de practicieni realizează venituri de peste 100.000 de euro pe lună, este cât se poate de evident că onorariile pe care le practică sunt excesiv de nesimțite. Pentru că 10% este enorm (lăsând la o parte restul cheltuielilor din burtă cu care umflă nota de plată), iar 1% ar fi cât se poate de rezonabil. Fiindcă un câștig lunar de 10.000 de euro n-ar fi de colea.

De ce nu-l trage Statul de urechi și nu-i diminează profitul exagerat? Simplu, pentru că înfulecă și el cât poate din necazul amărâților. Dacă șacalul ia pentru el - să zicem - un milion de euro pe an, Statul colectează TVA de 240.000 de euro. La care se adaugă alți 160.000 de euro impozit pe profitul șacalului. Deci, bandiții ies cât se poate de mulțumiți din această afacere, omorându-l pe datornic: executorul cu 840.000 de euro, iar Statul cu 400.000 de euro.

Taxa pe necazul omului

Revenind la subiectul TVA, cum spuneam, acesta e datorat de consumatorul final al unui bun ori serviciu. La o creanță, Statul aplică fără nicio jenă valoare adăugată pe necazul omului, că n-are pe ce altceva. Am adresat o întrebare onor Ministerului Justiției, ca să aflăm dacă executatul silit este cel care trebuie să-l plătească TVA, în ciuda faptului că nu beneficiază nici de vreun bun, nici de vreun serviciu. Și am primit următorul răspuns sec: „Valorile onorariilor din actele normative arătate sunt fără taxa pe valoarea adăugată, la aceste valori urmând a se adăuga taxa pe valoarea adăugată". Păi, de ce? Beneficiază executatul silit de vreun avantaj din partea executorului judecătoresc ori a Statului. Bineînțeles că nu, dimpotrivă.

El înregistrează doar dezavantaje, adesea fiind aruncat în stradă fiindcă și-a cumpărat un televizor color doar cu buletinul ori s-a îmbolnăvit și n-a mai avut bani pentru plata întreținerii la bloc. Pe același principiu nefiresc, ar trebui să se aplice TVA și la amenzile de tot felul, inclusiv de circulație, la datoriile către administrațiile locale, la penalitățile bancare ori alte asemenea, nu-i așa? Astfel încât Statul să se înfrupte cât mai mult din necazul omului amărât și să-l nenorocească definitiv, împreună cu șacalul care-i vinde ce-a agonisit o viață pe nimic și-l aruncă în stradă. Fiindcă acestui practician i s-a conferit prin lege - altă inepție - dreptul de a-l executa silit pe debitor, după cum are chef, în același timp, cu veniturile, bunurile mobile și imobile, ca să-l lichideze de tot și în timp record.

Șacalii vor și insolvența persoanelor fizice

Puterea lucrează de câtva timp la Legea insolvenței persoanelor fizice, care ar mai stopa din nedreptățile la care sunt supuși cea mai mare parte a sutelor de mii de debitori de bună credință din România. Act normativ care ar mai diminua într-o oarecare măsură lăcomia executorilor judecătorești și jupuirea datornicilor de către Stat. Numai că se trage de timp, motivele fiind cât se poate de evidente, după cum am arătat până aici.

Disperați că vor rămâne fără felia de cozonac, executorii judecătorești desfășoară intense activități de lobby pe lângă Parlament și Guvern, ca tot ei să fie aceia care se ocupă de insolvența oamenilor. Că dacă nu-i va mai putea jupui fără milă, măcar să-i ciugulească precum vulturii cadavrele. La fel cum se dau de ceasul morții să nu fie înființată o autoritate care să recupereze banii datorați Statului de infractorii condamnați definitiv, ci tot ei să se ocupe de executarea silită a acestora. Ceea ce ar fi culmea-culmilor.

Dan Coste